să arate oare sufletul ca o frunză
care face fotosinteză cu lumina care ne intră pe ochi?
să fie oare ca un măr
din care mușcăm când ne e dor?
sau e ca o greutate de cântar
care ne apasă sufletul iar și iar
cântărind cât de mult rău
putem face pe lumea asta?
să fie un cilindru prin care
trec gândurile din cap și se duc spre picioare?
să fie oare, tulburatoare ipoteză,
un alt om care locuiește în noi?
un om care ne preia toate senzațiile
și gândurile și informațiile și le trece
prin sufletul lui, care la rândul lui
e un om care îi preia toate senzațiile…
Poezie
17 comentarii
nu de fundul tău superb
nu de sufletu-ți imberb
nu de ochii tăi adânci
care fac bărbații țânci
nu de inima ta mare
nici de lungile-ți picioare
nu de pașii tăi hei-hei
de m-aș așeza sub ei
nu de degetele tale, nici
care-l au pe vino-aici
și bineînțeles că nu,
nici de umeri, știi și tu
nu de felul tău de-a fi
nici de cum îl zici pe și
nici de cum stai într-o rână
sau de puful de pe mână
nu de starea ta de bine
nici de cum mă schimbi pe mine
nu de ale tale zâmbete solare
hm, ce să fie totuși, oare
am atâtea nelămuriri încât simt
că dacă deschid gura, umplu camera,
strada, orașul de ele; oamenii ar conduce
semne de întrebare, și-ar scoate semnele de
întrebare la plimbare prin parcuri în formă
de semne de întrebare, ar face
cumpărături în formă de semne de întrebare
din magazine ca niște semne de întrebare.
Soarele însuși ar avea formă de semn de întrebare
și, printre nori în formă de semne de întrebare
ar lumina căile în forma de semne de întrebare pe care
ar umbla oamenii, din ce în ce mai bătrâni, cocoșați
ca niște semne de întrebare
iubito, ți-am lăsat pe masa din bucătărie un pahar cu lapte/ o cutie cu prăjiturele, o tandrețe și câteva șoapte//
se dă o dreaptă AB
care ne unește, știi tu de ce
se mai dă un punct C, e punctul în care
ne agățăm sufletele când mergem la culcare
împreună ele formează un plan unic
îl vezi? e un plan nesfârșit
cam cât senzația mea de a fi iubit
un plan cât o foaie gigantică de hârtie
pe care putem desena tot ce-a fost, ce-o să fie
ca într-o uriașă agendă a relației
putem desena toate sferele în care îți umblă capul
și piramidele de nisip în care mi se afunda-va șlapul
toate prismele prin care privim răsăritul
și cubul pe care vom sta admirând împreună sfârșitul
ca pe un film prea bun ca să se termine cu happyend
dă-mi echilibru și îți dau carul mare
hrănește-mă cu senin, eu ți-l pun în mâncare
adapă-mă cu liniște si voi fi oceanul în care nu te vei îneca niciodată
fii însetată de mine și obrajii noștri nu vor mai bea apă sărată
sentimentul de nedreptate/ e atunci când două adevăruri adorm spate în spate//
când copacii se plictisesc să mestece seva
li se face toamnă și încep să scuipe frunze
când cerul se taie din greșeală cu lumină,
rana de pe abdomenul lui se face rogvaiv
când îngerii se bat cu perne, ninge
cu fulgi mari sau mici, în funcție de perne;
când fluturilor li se face teamă de zbor
intră în panică și se naște vântul
când e secetă, se bronzează pământul
când cineva uită dopul scos în ocean, se face vârtej
iar cutremur e când toți poneii ies simultan în manej
e eclipsă ca soarele să se scobească în nas
și fulgeră noaptea când zeii se uită la ceas;
și iubito,
când ne strângem în brațe până transpirăm substanțial
în lumea acarienilor care ne înconjoară, plouă torențial
e pur și simplu o chestie animalică
venită din ancestrala peșteră în care
ei veneau obosiți, cu capsa pusă de la vânătoare
iar ele îi așteptau cuminți, cu mâncare;
bărbații nu trebuie să fie fricoși, că nu vânează bine
iar femeile când simt altă frică decât a lor, nu le convine;
când îți spun că mi-e frică să nu te sufoc cu iubirea mea
simt că de fapt te topești puțin câte puțin, ca o acadea;
în fața mea, în mâinile mele
dispari în văzduh, printre zăbrele
din închisoarea pe care am construit-o împreună
să ne iubim în ea sau să înfulecăm popcorn cu ochii la lună
ne-am iubit până în zori
când am pus apă la flori
apoi ne-am iubit din nou
mult, tare și cu ecou
am întors iubirea pe toate părțile
ne-am învățat pe de rost hărțile
sufletelor noastre întortocheate
să ne putem iubi cu pleoapele lăsate
ne-am iubit cu mâinile, cu picioarele
ne-au mângâiat pe spate și luna și soarele
ne-am iubit de am umplut un volum
de versuri; iubito, să dormim un pic, acum.
mă uit în ochii ei și mă văd pe mine
cu câteva secunde mai frumos
îi privesc buzele,
ea îmi sărută privirea
întind degetul către ea, ea întinde
degetul către mine,
eu îi aranjez o mângâiere pe față,
ea îmi arată cu degetul cât de frumos sînt
chiar.
iubito, iubito,
cine e cel mai frumos din împărăție?
oi fi tu cel mai frumos, îmi răspunde,
dar iubirea noastră parcă e un pic mai frumoasă
când știu că mai e doar noaptea asta și mâine apari/ sînt febril de parcă tre’ să plec în tabară la năvodari//
buzele sînt făcute să acopere
dinții, care sînt făcuți să mestece
mâncarea, care e făcută să ajungă
în stomac, care e făcut să se hrănească
cu fluturi și de aia câte o dată ne e rău
după ce mâncăm mâncare
iubito n-am luat niciodată cocaină
până să te știu
abia acum am început să-l confund
pe devreme cu târziu
n-am crezut în astrologie până să
îmi găsesc ascendentul în tine
și nici n-am făcut niciodată
ochi dulci la manechine
am crezut că sentimentul de nemurire
e doar o stare temporară
și că mi se poate trage
de la o banală țigară
priveam fenomenele paranormale
cu un zâmbet malițios
acum aș merge
până la piramide pe jos
n-am știut că tipul mai bun
care visam să fiu
are tot ochi căprui, tot umeri nu prea largi
și părul castaniu.
Nu, n-am știut, scuzată-mi fie ignoranța
și de data asta, tu să fii instanța
m-ai jefuit de câteva secunde de fericire/ apoi m-ai părăsit în față la autoservire//
cunosc un băiat care nu putea fi trist
îi placeau și cornulețele fără gust de la cora
dar și apusurile ratate; se bucura și când lua
bătaie echipa lui preferată de fotbal
dar și când pierdea.
cunosc un băiat care nu știa să fie trist
pur și simplu, termina cele mai triste filme
cu un zâmbet în colțul gurii; i se ardea mâncarea,
izbucnea în râs; și ce râs sincer avea.
cunosc acest băiat care nu era trist niciodată
se topea omul de zăpadă din fața casei
el îi făcea cu ochiul soarelui; ploua afară,
el ieșea să danseze; răcea – se bucura
că îi crește temperatura; îi creștea temperatura,
se bucura că se face cald în casă.
cunosc un băiat care nu era trist niciodată
pentru că el, la rândul lui cunoscuse o fată
să nu confundăm iubirea
cu nevoia de a fi iubit
și nici mâncarea
cu un preparat semigătit
să nu confundăm iubirea de animale
cu pisica din sufragerie
faptul că o avem, o hrănim, o mângâiem
o certăm, e o formă de egoism, se știe
să nu confundăm eroarea cu metoda
și nici pe vodka tonic cu o vodka-soda
să nu mai confundăm șampania și lumânarile
din cadă, cu romantismul care ne dilată nările
hai să nu mai zicem aventură
când înșelăm sau înotăm dincolo de geamandură
hai să nu mai confundăm aceste versuri c-un poem
sînt doar un fir de gânduri și revolte dintr-un ghem
important e să ne adorăm corpurile
dar să nu fie doar asta
să ne fermecăm cu mințile
dar nu doar atât
să ne facem sufletele să doarmă împreună
în zeci și sute de mii de poziții perfecte
am putea chiar să desenam
o kamasutră cu poziții de dormit pentru suflete
dar tot nu e deajuns;
important e să nu vrem să ne facem rău
unul altuia dar nu e tot;
cu adevărat important e să ne menținem noi înșine
în timp ce devenim din ce în ce mai mult împreună
ca să putem să știm și mâine de ce iubim,
pe cine iubim.
ochii ei erau atât și atât de verzi/ că bleumarin să fii și tot puteai în ei să te pierzi//
auzi, iubito?
crezi că noi am început să fim obsedați de noi?
observ că nu mai facem chestii noi,
doar stăm încontinuu și ne gândim la noi
ne uităm la noi, ne atingem între noi
ne facem planuri cu noi; nopțile ne visăm doar pe noi
apoi urmeaza noi zile în care vorbim între noi;
mâncăm doar ce gătim noi,
respirăm doar aerul care e între noi,
în curând o să înlocuim toate cuvintele
din dicționar cu noi;
noi noi noi? o să mă întrebi
noi noi, noi, nooooi, o să-ți răspund.
Crezi că noi poate fi o problemă
a relației dintre noi? adică, totuși,
o fi prea mult noi în relația dintre noi?
Deși, sincer, eu și când n-oi mai fi
tot la noi m-aș gândi.