naivitatea e frigiderul în care îmi țin gândurile/ cum îi deschid ușa, cum încep să curgă rândurile//
Poezie
3 comentarii
sînt nopți când scrâșnești încontinuu din dinți
și mă întreb – iubito, oare ce suferinți
îți macină agitata-ți viață de noapte
și ți-o umple de oftaturi și șoapte
or fi bărbați care te ispitesc și îți cer
să comiți un nedorit dar tentant adulter
sînt vidre care-ți propun să le ucizi cu mâinile tale
și să le coși cu aceleași mâini la guler, pe țoale
ai oare o viață dublă și nopțile o ștergi frumușel
în lume c-un tip burtos, fără suflet și chel
sau cine știe, poate ești legată de patru cămile nefericite
care se ceartă între ele și pleacă în direcții diferite
sau sînt pietre de moară pe care tu noaptea le cari, oare
să măcinăm cu ele imperfecțiunile zilei următoare?
tu ești acolo, eu sînt aici/ între noi e un lan imens de urzici//
ce să-i fac cadou
să-i iau un bibelou?
sau ceva pentru birou?
ia-i, tu, un sacou
nu, că nu prea poartă
ia-i ceva de artă
o natură moartă
nu, c-o las tablou;
of, ce să-i fac cadou,
poate un stilou?
du-o la bistrou
și fă-i o surpriză
ca s-o ții în priză;
dacă-mi face-o criză?
iar mă scoți la masă
nu-ți mai place-acasă?
știi că-i anxioasă
of, ce să-i fac cadou
cadou, dou, ou, ou
na, c-acu’ e cu ecou;
ntz, sînt un mare bou,
deja-i șase seara
uite-mi sting țigara
că m-apucă primăvara
și mă duc la mall
dau o tură de control
așa, pe domol,
îi găsesc eu un cadou
de să par supererou
s-o dau pe spate, din nou.
auzi, da’ ce-ar fi
ca de sfântul valentin
sa-i faci cadou iubire
în celelalte zile, așa, câte puțin?
oamenii se îndragostesc atât de mult de viața virtuală/ când cealaltă le e deja, de multă vreme, goală//
păcat
mașina de spălat
păcate nu s-a inventat
trebuie să le spălăm tot la mână
în fiecare zi din săptămână
în care ne-am pătat pe suflet peste zi
cu stropi mărunți din felul nostru de a fi
când te trezești cu starea ta deja ilustră,
cea care-ntoarce lumea cu fundu-n sus
și poate să răstoarne răsăritul în apus,
ai grijă când te duci la baie să nu calci pe lustră
doamne, sînt zile pe care ochii mai bine nu le-ar vedea
sînt zile pe care nu le poți da de la tine, ca-ntr-o manea
dar și zile în care fericirea ți se zbate în piept
ca un pește pe uscatul cel nesfârșit și nedrept
sînt acele zile în care toată ziua e noapte
de nu te mai scot la lumină nici zâmbet, nici șoapte
sau cele în care te trezești și luminezi ca un bec
uitat aprins peste zi, auzi tu, ce zevzec
sînt zile așa pline că s-ar putea scrie despre ele
zile întregi, volume întregi, dar sînt și cele
în care singurul lucru cu adevărat important
e că ți-ai luat un nou antiperspirant
sînt zilele alea în care nu se face noapte niciodată
și cele în care bei peste doi litri de apă plată
sînt zilele în care te uiți dimineața la șifonier
pierdut, ca la un colț albastru de cer
azi, de exemplu e ziua în care m-am trezit
cu un chef cât ziua de lungă doar de iubit
dacă viața ar fi o clepsidră cu nisip/ noi doi am face plajă pe grămăjoara cea de sus, în slip//
m-am hotărât să scriu o poezie lungă despre noi,
o poezie care să înceapă în mintea mea și să se
continue pe buzele tale;
dar, de fapt, poezia nu începe în mintea mea
pentru că poezia nu se naște în cap
ci e peste tot în jurul nostru, pe stradă
pe case, printre nori sau între degetele de la picioare;
așadar poezia n-are cum să înceapă
în mintea mea, ci în lumea din jurul meu,
adică în tine.
reiau.
m-am hotărât să scriu o poezie lungă despre noi,
o poezie care să înceapă în privirea ta și să continue
în mintea mea ca mai apoi să continue pe buzele tale;
și totuși, dacă mă uit în privirea ta, mă văd într-un fel
sau altul, pe mine. În spatele ochilor tăi sînt eu.
deci.
m-am hotărât să scriu o poezie lungă despre noi,
o poezie care să înceapă în mine și să continue în privirea ta,
de unde ar ajunge în mintea mea ca mai apoi să se încheie
pe buzele tale. Deci, până la urmă, începe în mine.
Dar eu n-aș fi ceea ce sînt
fără tine.
Și uite-așa poezia cea lungă despre noi
a ajuns să meargă destul de greoi
blocându-se în eterna întrebare
ce-a fost mai întâi: muza sau poetul, oare?
pământul e o uriașă felie de pâine/ pe care noi întindem ziua de azi, ziua de mâine//
mi-am scăldat mâinile în bogățiile
diverselor corpuri, da, e adevărat,
am luat cu ambele mâini tot ce mi-au dat
și dacă a fost cazul, am și furat
am atins frumosul cu ochii, cu mâinile,
cu șoldurile, cu tălpile, cu pieptul
am sărutat mâini și ochi și șolduri
și tălpi și piepturi și corpuri
am îmbrățișat cu mintea compromisuri de neconceput,
am băut suferință până n-am mai putut
privirea mea știe acum să discearnă
forma sânilor în spatele unui pulovăr de iarnă
m-am antrenat toată viața să te cunosc;
bună, iubito
sentimentul de a fi iubit/ e o etern-alergătură pe o muchie de cuțit//
eu eram îmbracat în imprevizibil
tu – în neputința de a te opune
am mâncat la prânz puțin indicibil
apoi am făcut o baie de afecțiune
seara ne-am culcat pe un pat
de nespusă, preacurată bucurie
dimineață, tu – fermecată, eu – fascinat
ne-am trezit încălțați în soț și soție
schimbă-ți te rog felul de a fi
nu se potrivește cu niciun cuvânt cunoscut
ba schimbă-ți tu felul de a vorbi,
și s-a retras la loc, în filmul ei mut
decât să-l împodobesc pe mâine în planuri ambițioase/ mai bine îl îmbrac pe azi în haine cât mai frumoase//
iubirea îți dă sentimentul că ești mai bun
penele scârțâie pe tine, falnic păun
ochii tăi și cerul ajung să se cunoască intim
te simți special ca un număr par și prim
iubirea te face să fii mai puternic
îmbraca în irezistibil tot ce ai mai nemernic
îți face ochii să lumineze în noapte
și înmoaie în afrodisiac nevinovate șoapte
iubirea te face să plutești
printre nori și alte chestii păsărești
să confunzi planetele între ele
și să vezi dincolo de cer prin stele
așa că într-o zi când va trebui doar să mergi, neapărat
să nu te miri dacă n-o să reușești, pentru că ai uitat
voi cei
prea obosiți ca să puteți dormi
prea singuri să puteți iubi
prea inorogi ca să puteți fi mângâiați pe frunte
prea luntre ca să fiți și punte
prea serioși ca să vă placă benny hill
prea adulți pentru starea de copil
mai supărați decât cerul înnorat
și mai noroși ca sufletul de-namorat
mai blazați decât cucul din pendulă
mai dezorganizați decât un zbor de libelulă
voi, foarte nemultumiții de asta. Nu, de asta,
foarte atenți la cum vi-i decorată pe dinafară țeasta
lasați vă rog orice speranță de a nu reuși
și apucați-vă de conjugat verbul a iubi
o mână gigantică îmi amestecă în cap gândurile/ iar cealaltă mână gigantică îmi scrie rândurile//
undeva, între umerii tăi care dorm atât de frumos
undeva, sub claviculă, nu acolo, un pic mai jos
inima ta bate acum ceva mai rar
fără poate, fără oare și fără vreun dar
celulele tale se odihnesc
pleoapele se țin în brațe ca doi prieteni
care nu s-au văzut de mult
părul tău nu mai face valuri
degetele tale obosite să tot bată
în clipele zilei de azi, s-au oprit
undeva, acolo, între sânii tăi mici
printre fericiri, neputințe și frici
undeva, acolo sînt eu
și când dormi tu, o bucată din mine
o să doarmă mereu.