Etichetă: “recomandez”

cereti-mi sa va spun orice despre carnage
despre cât de mult mi-a plăcut
de ce
ce mâncam în timp ce mă uitam la el
ce idee mi-a dat
ce zi era
la ce secundă are polanski un cameo
dar nu mă întrebați
cine mi s-a părut că a jucat
cel mai bine

filmele nordice au un ceva doar al lor;
de multe ori e umorul, de cateva ori sînt actorii
altădată e un scenariu dement, bine scris,
pe care n-o sa-l confunzi niciodată cu unul american;
câteodată sînt scrise cu un curaj
atât de mare, că te surprind chiar şi a doua zi
după ce le vezi, când te gândeşti la ele.
Sound of noise le are pe toate.

din când în când, încerc să-mi peticesc
golurile cinematografice;
aseară, a fost rândul lui the graduate;
în locul golului s-a format un mic deluşor;
am adormit preaplin şi preafericit.

elena este o doamnă
elena este o femeie
elena este o soție
elena este o asistentă
elena este o mamă,
iar asta le anulează
pe toate celelalte;
să vedeți elena lui
andrei zvyagintsev și în general, celelalte filme ale lui
care sînt foarte diferite dar la fel de bune.

de-acum, când o să zic „ciudat”/ the wicker man o să îmi vină-n minte, neapărat//

dacă aveți chef să descoperiți și alt tip de gangster decât cel american/ vă invit în monga să vărsați o lacrimă alături de cel din taiwan//

foarte puține filme reușesc/ să fie atât de umane că parcă-ți vorbesc/ filmul ăsta m-a lăsat pe gânduri, cu ochii-n tavan/ probabil pentru că e brazilian//

nu sînt cel mai mare fan/ al filmului iranian/ dar a separation e atât de bine făcut/ că m-a ţinut prins până-n ultimul minut//

180 degrees south e despre geamul din noi care dă spre un vis/ geam pe care îl uităm cel mai adesea toată viaţa închis//

jeffrey eugenides e unul dintre preferaţii mei/ după fiecare carte a lui am capul plin de idei/ azi vă recomand a lui intrigă matrimonială/ n-o rataţi, e senzaţională//

paraiso travel nu e pe de-a-ntregul excepţional/ dar e ceea ce numesc un film hibernal/ adică numai bun de văzut într-o duminică seară/ până-ţi iese din oase frigul de-afară//

nu încetez să mă mir cât de bine amestecă în filmele lor, sud-coreenii/ umor, tragism, violență, delicatețe, profunzimi și tâmpenii//

vă recomand sincer și fără glume/ cea mai frumoasă carte din lume//

dacă loft era un film hollyoodian/ nu cred c-aş fi dat pe el vreun ban/aşa, cu regizorul ăsta belgian/ dark şi amuzant – sînt fan//

în after hours e ca-n viaţă/ întâlneşti o fată şi brusc eşti în ceaţă//

şi tot un film iranian, despre un om, un heleşteu/ un frigider cu loc de îngheţată, un struţ şi niciun panseu//

naiv, cinstit şi inocent/ un film iranian curat, deloc strident//

despre cum mijloacele sînt scuzate de scop/ despre cum să te fereşti de un cameraman miop/ chiar de te cheamă banksy şi te crezi ciclop/ e un documentar bine-făcut: exit through the gift shop//

c-un philip baker hall excepţional/ un john c. reilly debusolat total/ şi-un samuel l. jackson absolut perfect/ se califică pentru „senzaţional”, hard eight//