Etichetă: “nu aberez”

Am găsit 31 poezii cu această etichetă.

poemagie

Ați observat? Cuvintele care rimează
n-o fac întâmplător, ci ne avertizează
că între ele există o strânsă legatură
o nevazută, stranie împletitură.

Să luam, de exemplu, însuși cuvântul poezie.
Credeți că el degeaba rimează cu-amnezie?
Hm… păi, oare, nu versul cel neașteptat
ne amintește de frumosul pe care l-am uitat?

Nu este draga, dulcea poezie
cea mai eficientă anestezie
în fața zilei care doare
și-a suferinței niciodată trecătoare?

Însăși această poezie
nu-i altceva decât beție –
o simți cum te-amețește ușor, ușor
și parcă și zâmbești mai cu spor.

Nu poate fi poezia o inflăcărată erezie?
Îi stă ei bine îmbrăcată în hârtie?
Știm fără echivoc că s-a născut din fantezie
și e pentru cuvinte un soi de magazie.
Nu admirăm cu toții cât e de străvezie?
Ce, nu poți pune-n ea orișice nerozie?
Și când e populară nu-i frumoasă ca o ie?

Din cuvinte pot să fac să te simți
frunză în vânt, soare cu dinți
te pot călatori în două vorbe în vacanță
în vreo bolivie sau în vreo franță,

cum sa nu fie surprinzătoarea poezie
o strașnică, nemaivăzută magie
când îți scoate din jobenul versului următor
haley-hop, un pinguin îmbrăcat în haine color?

Și până la urmă, nu e acest simplu poem,
delicios ca o felie de pâine cu gem?

datingmagiccreatures.com

— ce-ai pe mână?
— bucurie
— și-n picioare?
— piele de delfin
— și pe înotătoare?
— praf de sirenă
— dar pe corp?
— pene de visătoare
— și-n loc de cap?
— în loc de cap, o coadă de balenă
— și-n loc de coadă?
— soarele
— și-n loc de sâni?
— doi arici de mare
— mai zi-mi de inimă și te las
am întrebat-o fără glas
— despre inimă mi-e frică să-ți spun
dar te rog, fii bun
și pune-o înapoi
între cei doi umeri goi

(îți mulțumesc pentru dialog, cristina)

tears in my coffee

you slammed the door over my hopes
you locked them in
tied with strong ropes
to what has been
if you’d looked back
you would have seen
the ropes were loose
you, my ex queen

i’ve got tears in my coffee
and they won’t go
why i still drink it
i don’t know

my wounds get better
day by day
my clouds scatter
fading away
but words won’t come to me
like they used to come
when love made us be
to music, dad and mom

i’ve got tears in my coffee
and they won’t go
why i still drink it
i don’t know

i’m learning now to live alone
if thirsty, i will drink my sweat
if hungry, i will eat my bone
if horny, i will fuck regret
but if it’s music what i’ll need
you left me with no other choice
than have a hit of weedest weed
and play guitar without a voice

{humming&guitar solo}

poem expediat pe 8 mai 1795

unele
cuvinte
ajung
la
noi
atât
de
greu
încât
în
momentul
în
care
ajung,
ele
nu
mai
sînt
de
mult
de
actualitate,
ca
o
scrisoare
căutând
secole
la
rând
un
mort.

eutanasie

când vei simți că pe sub piele mi se zbate
un altul ca mine dar cu aripi pe spate,
la exacta intersecție între un cal și umbra lui
acolo inima să-mi pui, acolo inima să-mi pui
de două ori, auzi, iubita?
să fie cert că sub copita
sa de cal neîmblânzit
se va sfîrși o viață de iubit

iubirea e absurd

m-am trezit, m-am ridicat din pat
am plecat la birou și am rămas să mai dorm puțin.
cât eram la birou
am făcut o baie caldă acasă,
mi-am spălat părul și mi-am pus ceva de mâncare.
în timp ce mâncam și priveam absent la televizor,
am tras o fugă cu mașina
să-mi iau niște tutun. Am mai făcut câteva
cumpărături cât îmi făceam unghiile.
după-amiază am plecat la o întâlnire
în timp ce veneam de la o întâlnire.
așa e in iubire,
oamenii ajung să se simtă una
și aceeași persoană.

celor mulți

nu te opri, mergi.
n-ai timp de șoapte
fără răspuns și lacrimi
irosite în noapte

fugi. ai voie să cazi
și să-ți zdrelești
genunchii sufletului.
așa-i când iubești.

ridică-te și mergi
nu te opri, chiar dacă
te trezești pe tavan;
fă un pas, o să-ți placă

trăiește-ți iubirile
de-un anotimp, poate două
închide-te cu cheia în tine
când e urât afară și plouă

dar nu sta pe loc.
mergi înainte, doar înainte
printre dimineți hâde,
printre greșeli și cuvinte

nu te opri, aleargă
ca apucat de streche
undeva te așteaptă
un suflet pereche

aceasta nu este o poezie

este o conductă prin care deversez
neliniștile, fericirile, observațiile
mele în oceanul privirilor voastre.
aceasta nu este o poezie.
este o oală kukta care fierbe
neliniștile, fericirile, gesturile
voastre eliberând când și când
abur sub formă de versuri.
aceasta nu este o poezie.
este o tipă cu surâs iepuresc
care vă face cu ochiul.

ce im?i mai? pop?ul?eaza ?in?teriorul?

am atâtea nelămuriri încât simt
că dacă deschid gura, umplu camera,
strada, orașul de ele; oamenii ar conduce
semne de întrebare, și-ar scoate semnele de
întrebare la plimbare prin parcuri în formă
de semne de întrebare, ar face
cumpărături în formă de semne de întrebare
din magazine ca niște semne de întrebare.
Soarele însuși ar avea formă de semn de întrebare
și, printre nori în formă de semne de întrebare
ar lumina căile în forma de semne de întrebare pe care
ar umbla oamenii, din ce în ce mai bătrâni, cocoșați
ca niște semne de întrebare

blestemul muzelor

muzele poa’ să te și refuze
da’ o fac doar să se-amuze
apoi își cer fermecătoare scuze
și continuă sa-ți picure pe buze

cine-o vrea să le acuze
cum c-ar fi cumva obtuze
o să aibă nopți difuze
și-o dormi ca pe meduze

nea gâdea

numele satului nu contează
pe marginea drumului care-l taie în două
în faţa cârciumii, nea gâdea stă şi el puţin rupt în două;
drămuieşte o bere cu mici înghiţituri;
o parte din el îşi numără anii în tăcere
cealaltă ar povesti ani de zile.
Ochii i s-au retras în fundul orbitelor
ca nişte pensionari respectabili într-o căsuţă la ţară;
ce-ai făcut în viaţa asta, nea gâdea, îl întreb;
tot ce-am văzut cu ochii, am facut cu mâinile
îmi răspunde
şi mai ia o înghiţitură
de bere

chimia iubirii

se iau doi ochi
de dimensiuni medii
şi proprietăţi normale;
se toarnă în ei baza
fericirii mele – zâmbetele tale;
apoi se adaugă acidul
distanţei dintre noi;
rezultă bineînţeles sare şi apă
în ambii ochi, sub fiecare pleoapă

nuul din mine

nu te iubesc
decât joile
nu te mângâi eu
te mângâie ploile

nu te mai vreau
decât goală
nu pot să cred
ca eşti normală

nu mă exciţi
cu privirea
nu cred că ştii
ce-i fericirea

nu ştiu cine eşti
decât dacă
pe nuul din mine
îl faci să tacă

inelul vicios

una dintre bijuteriile tale preferate e
un cerc vicios; te joci cu el când discuţi,
când gândeşti, când mă priveşti;
inconştient, îl pui pe braţ,
câteodată îl lărgeşti un pic şi
îl aşezi la gât, dar cel mai des
îl ţii pe degete;
la o privire superficială
seamănă cu o verighetă, aşa că lumea
crede că eşti căsătorită şi te lasă în pace;

pe interiorul lui stă gravat
cu litere de mână umplute cu praf de timp –
te iubesc dacă mă iubeşti

poezia

e printre vrăbii şi picamăre, în stradă
în nasturele lipsă al lui omu’ de zăpadă
e în freza nu-ştiu-cui
e în puful de pe pui

e în ochii de chinez
în bastonul de burghez,
e în cum îl faci pe şase
sau la doamna care coase

uita-te atent la lună
la un sâmbure de prună
la mătreaţa lui nea gelu
sau la marmura din bellu

atinge cu ochii-nchişi
frunzele de prin caişi
ţurţurele-clei-de-gheaţa
sau particula de ceaţă

ai sa vezi, e poezie
doar să ai pix şi hârtie.

16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu

6.
când te privesc sînt ca hipnotizată;
fără să vreau, mâinile mele au început să
îşi dorească autonomia;
gândesc, se mângaie una pe alta
şi mai fac câte şi mai câte singure;
sînt la mâna lor, cum s-ar zice –
ieri m-am trezit că atingeau pe fund un coleg,
cu gândul la tine, aseară au rupt şi au înghesuit
în gură o ciocolată întreagă;
a început să-mi fie frică de mâinile mele;
într-o zi s-ar putea sa ajung, mai ştii,
să bag mâna în foc pentru tine;
acum sînt la mare; mâinile mele se joacă
prin nisip, eu privesc marea; e 9 ianuarie;
ar fi trebuit să fiu la birou
dar mâinile mele au preluat controlul
asupra volanului şi m-au adus la mare;
of of, prima dată când ne vom întalni
să ai mare grijă la mâinile mele
că tare s-ar putea să-ţi şteargă
o pereche de palme.

16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu

5.
foarte puțin din ploia de aseară care
ți-a udat umerii și fața, iubitule
era de la mine; să-ți explic – ieri,
când pregăteam cina
am plâns abundent, pe de o parte
pentru că tăiam ceapă, pe de altă parte
pentru că mirosea a bine și a bucătărie mică
și a un iubit care vine să îmi dea o palmă
în glumă, peste fund, pe neașteptate;
eu plângeam, în bucătărie era foarte cald
iar lacrimile mele s-au evaporat prin geamul deschis,
aproape puteam să le văd – până la cer,
din ele s-au făcut niște nori din care, în pofida tuturor
prognozelor meteo, a picurat pe fața și pe umerii tăi
așa că, atunci când ai venit și te-am sărutat,
nu ți-am zis, dar aveai gust de ceapă
și de bucătărie mică și de palmă
în glumă, peste fund.

of

am un copil
tare debil
nu stă în loc
aproape deloc

ziua intreagă
de mine se roagă
să îi explic
orice mizilic:

că de ce e apa apă
că de ce acul ințeapă
de ce e frig în frigider
cum de ajunge apa-n cer;

vrea de mâncat
doar aer curat
doarme puțin
ce mai, i-un chin;

să-l pedepsesc – nu pot
că-l doare în cot
să-l reneg – nu-mi vine
că e copilul din mine

sexul

azi e ambalaj muzical, ieri era muza în poezie
un sec, statistic M sau F pe-o bucată de hârtie
bravadă în centimetri, sau și mai tare, în inch
motiv de-ajuns acasă dimineaţa devreme, la cinci

catalizator de despărţiri, atunci când lipseşte
poate face o fată să se plimbe pe stradă c-un peşte
generator de „wow” sau „se întâmplă, stai liniştit”
drog nemilos, sub influenţa lui poţi ucide, orbit

sport pentru unii, pentru alţii sigura şansă
de a-şi face intrarea în vreo ermetică branşă
le dă pisicilor nebănuita, nocturna putere
de a imita bebeluşii prelung, din plăcere

încurajează fumatul, prin ţigara de după
dar şi cititul de miller, dacă te preocupă;
parte din aproape orice-njurătură
puţin mai obosit după fiece aventură

în grup, cu accesorii, extenuant, sălbatic,
sau leneş, pe tăcute, trist şi apatic
sexul va rămâne mereu motivul pentru care
un copil vrea să crească mai repede mare.

16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu

4.
normal că îmi amintesc de tine,
ești tipul pe care m-am
chinuit să-l uit ani de zile; dimineaţa
mă trezeam cu groaza că iar te-am visat
și trebuie să-mi schimb chiloţii.
Serile încercam să văd filme tari, cu imagini
vii, am apelat chiar și la genul horror,
sperând să nu te mai visez. Tu nu știai
toate astea, mamei nu i-am spus, frate n-am –
am început să vorbesc cu plantele despre tine.
Așa că dacă te salută castanii din cișmigiu,
catalpele din gradina botanică sau vreun lan de maci
își pleacă frunţile în faţa ta, să nu te miri.
Of, te-am iubit atât de mult
că până la urmă am dat la
agronomie.

ce mai fac