ce im?i mai? pop?ul?eaza ?in?teriorul?

am atâtea nelămuriri încât simt
că dacă deschid gura, umplu camera,
strada, orașul de ele; oamenii ar conduce
semne de întrebare, și-ar scoate semnele de
întrebare la plimbare prin parcuri în formă
de semne de întrebare, ar face
cumpărături în formă de semne de întrebare
din magazine ca niște semne de întrebare.
Soarele însuși ar avea formă de semn de întrebare
și, printre nori în formă de semne de întrebare
ar lumina căile în forma de semne de întrebare pe care
ar umbla oamenii, din ce în ce mai bătrâni, cocoșați
ca niște semne de întrebare

Comentarii

daca soarele insusi are forma unui semn de intrebare, tu insuti esti un mare semn de intrebare. cred ca se intreaba si semnul exclamarii cine esti

Ce haos! O lume-ntreaga sub semnul intrebarii,/
Cautind facile certitudini, cu semnul exclamarii.

Un poem despre îndoială. Vorba lui Descartes, pe care o modific puțin din ‘Cogito, ergo sum.’ în ‘Dubito, ergo sum’. Acum, chiar și de soare trebuie să ne îndoim, nu numai de lucrurile din proximitatea cotidianului nostru. Tot zic unii că intrăm într-o nouă etapă, a luminii, a schimbării polilor magnetici, care ne vor aduce dumnezeu știe ce, dacă nu nouă, atunci urmașilor noștri.

—♫——-
–♪–♪—–
Tra-la-la
Zi ceva 🙂

De ce oare ți se pare
Că-i un semn de întrebare?
E o floare de cicoare
Care scrie o scrisoare…

ჱܓ

de-ai fi doar tu o singura salcie la mal
cu semnul intrebarii infernal
atunci eu as fi punctul de pe mal
care te-ajuta sa te-intrebi de-acolo din cosmar.
sau in urmarea unui gand banal?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *