Dictionar Explicativ al Iubirii (D.E.I.)

iubirea e patul din care cobori doar pe-o parte
e pagina albă dintr-o nescrisă carte
iubirea înseamnă să știi a face un nod de cravată
(bineînțeles, valabil în special de ești fată)

iubirea e patru urme de pași în zăpadă
sau doar o prizonieră sub pleoape ocheadă
e verbul pot conjugat la diateza inconștientă
e secunde fugind de alte secunde într-o goană dementă

iubirea e cerul sub care se întâmplă toate nedreptățile
banca pe care ai asculta încontinuu toate banalitățile
iubirea e liftul care ne urcă de la parter
în al nouălea cer
Iubirea e trei
iubirea e gay
iubirea e u
pentru că e partea comună a lui eu și tu
iubirea e da
adio, nu pa
și dacă mă mai gândesc puțin
n-ar trebui să se-ntâmple doar de sfântul valentin.

circuitul fluturilor în natură

ale mele tandre șoapte
bat ca fluturii de noapte
din aripile străvezii, perechi
și ți se-așază fără zgomot pe urechi

nu te du, mai stai să tăiem timpul în felii,
în cubulețe, franjuri, să-l smulgem în fâșii

sînt doar al tău, iubito, nu mă duc, îmi juri
dar pleci și lași cearșaful plin de firimituri

iar eu raman, în camera plină de șoapte
de fâșâit de aripi străvezii și noapte
adorm târziu, cu fluturii-n stomac,
i-am înghițit ca să le vin de hac

relație la distanță

ne despart zile senine
ne despart câmpuri cu flori
munți de coji de clementine
cu miros de sărbători

kilometri de cerneală
stau acuma între noi
și chiar dacă-i virtuală
tot i-un ditamai șuvoi

‘nalt e zidul de reproșuri –
de nu ți se vede chipul
o fi oare plin de coșuri?
ce culoare ți-o fi slipul?

chiar acum, aici, în casă
un regret își face vrerea,
deși tot mai dureroasă
cum se știe, e tăcerea

dar știu, acum n-ai să mă contrazici –
e greu, iubito, cu relațiile la distanță
mai ales când eu sînt îmbufnat aici,
iar tu stai supărată dincolo de clanță

s-o apăs,
să n-o apăs?

tot curcubeul

de la mine pân’ la tine
s-a curbat un curcubeu
când te văd acum îmi vine
să te fac să plângi mereu

căci, se știe, rogvaivul
crește doar cu lacrimi, ropote
tot la fel cum portativul
bagă-ntr-ânsul numai note

ce frumos e curcubeul
dintre ochii tăi cei plânși
și furtuna din defileul
nervilor mei cei ascunși

stăm și-l admirăm acuma
ore zile ani întregi
noi și un copil născut din spuma
cerții unor bieți moșnegi

curcubeul

azi ne-am certat de la forma
lui 3 – tu susțineai că este egal cu cele
două părți care îl formează
iar eu încercam să te conving
că e mai mare ca doi;

ieri – ne-am luat de la o frunză de
catalpă; eu susțineam că are forma unei inimi
tu – că are indiferența unei frunze;

mâine, probabil că ne vom certa de
la ordinea anotimpurilor
sau de la axiologia scamelor
de pe covor;

dar știi prea bine
că o facem doar pentru că
între furtuna din sufletul meu
și ploaia din ochii tăi
se arcuiește în final
un curcubeu așa de frumos
că ne place
să-l admiram
cu orele
cu zilele
ba cu orele
ba nu, cu zilele.

citiţi-vă cu atenţie eticheta

fiecare om
uriaş sau gnom
are pe interior
la fel ca puloverele
o etichetă
pe care e scris
frumos, cu dichis
termenul de valabilitate;
mai exact, sînt precizate
numerele de utilizări
pentru care sînt prevăzute
diversele noastre
funcţii şi organe
oase şi timpane;
eu mi-am descoperit-o
din întâmplare
fiind puţin întors pe dos
pe plan amoros;
citind-o, am aflat că
inima mea mai rezistă la
şase despărţiri
de orice natură
şi de orice anvergură
ficatul –
la douazeci şi una de nopţi
de beţie,
urechile mele mai pot
îndura opt mii unsprezece
cuvinte de reproş
sexul meu – încă XXX
partide de amor
indiferent de dormitor
iar ochii mei
te-ar putea privi la nesfârşit
făcînd ceva afurisit,
iubito

începători absoluţi

am ceva pentru tine
dar nu ştiu cum să ţi-l dau
n-am mai avut niciodată ceva pentru tine
scuza-mă, sînt începător

nici măcar nu m-am uitat
să văd ce am, poate e doar un zâmbet
şi pot să ţi-l strecor
printre câteva cuvinte de complezenţă

poate e un cântec, cântecul nostru
poate o respiraţie caldă şi umedă
poate e un sărut părintesc pe frunte
poate e o gâdilatură cu pleoapele
poate e un crab care la cea mai mică mişcare
greşită te va face să suferi

dar tu nu te întrebi ce poate fi
pentru că n-ai mai primit
niciodată ceva de la mine
te scuz, eşti o începatoare

şi nici macar nu ne-am cunoscut.

16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu

6.
când te privesc sînt ca hipnotizată;
fără să vreau, mâinile mele au început să
îşi dorească autonomia;
gândesc, se mângaie una pe alta
şi mai fac câte şi mai câte singure;
sînt la mâna lor, cum s-ar zice –
ieri m-am trezit că atingeau pe fund un coleg,
cu gândul la tine, aseară au rupt şi au înghesuit
în gură o ciocolată întreagă;
a început să-mi fie frică de mâinile mele;
într-o zi s-ar putea sa ajung, mai ştii,
să bag mâna în foc pentru tine;
acum sînt la mare; mâinile mele se joacă
prin nisip, eu privesc marea; e 9 ianuarie;
ar fi trebuit să fiu la birou
dar mâinile mele au preluat controlul
asupra volanului şi m-au adus la mare;
of of, prima dată când ne vom întalni
să ai mare grijă la mâinile mele
că tare s-ar putea să-ţi şteargă
o pereche de palme.

matematica iubirii

tu ai doi ochi
eu am doi ochi
împreună avem patru ochi;
introducem cei patru ochi
în urna relaţiei noastre,
amestecăm bine
apoi, fără să ne uităm,
ha, ha, ce glumă bună –
oricum n-ai ochi când iubeşti,
extragem fiecare doi ochi.
Probabilitatea de a căpăta înapoi
fiecare, cele doua puncte de vedere iniţiale
este de douăzecişicinci la sută;
rezultă că este şaptezecişicinci la sută probabil
ca după iubirea noastră
să nu mai vedem lucrurile la fel;
ceea ce era de demonstrat.

sms60

eşti o zână, eşti un soare/ râu de lacrimi viitoare/ tu eşti îngerul-sculptură/ care scuipă şi înjură/ eşti nebuna alternanţă/ între muncă şi vacanţă//

16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu

5.
foarte puțin din ploia de aseară care
ți-a udat umerii și fața, iubitule
era de la mine; să-ți explic – ieri,
când pregăteam cina
am plâns abundent, pe de o parte
pentru că tăiam ceapă, pe de altă parte
pentru că mirosea a bine și a bucătărie mică
și a un iubit care vine să îmi dea o palmă
în glumă, peste fund, pe neașteptate;
eu plângeam, în bucătărie era foarte cald
iar lacrimile mele s-au evaporat prin geamul deschis,
aproape puteam să le văd – până la cer,
din ele s-au făcut niște nori din care, în pofida tuturor
prognozelor meteo, a picurat pe fața și pe umerii tăi
așa că, atunci când ai venit și te-am sărutat,
nu ți-am zis, dar aveai gust de ceapă
și de bucătărie mică și de palmă
în glumă, peste fund.

legături prăpăstioase

iubito, nu știu ce-o să facem
se scumpesc toate nemăsurat de mult
plătim fiece zâmbet cu preț de adult
ca să nu mai zic de prețul pe un tumult

iubito, nu știu ce-o să facem
rămânem din ce în ce mai rar singuri acasă
găsim „demodat” și „incomod” sexul pe masă
cumva, simt c-am picat în a timpului plasă

iubito, nu știu ce-o să facem
organismele ni-s din ce în ce mai uzate
săruturile și-au pierdut din elasticitate
nu mai avem zgaibe în genunchi și pe coate

iubito, nu știu ce-o să facem
nu mai ești cea de care m-am îndrăgostit
nu mai știi să faci un bărbat fericit
alături de tine nu mă mai simt împlinit

iubito, normal că știu ce e de făcut:
ne refugiem în strofa asta fără rimă,
am pus-o intenționat la final, poate
nu se mai obosesc s-o citească;
acum, că le-am atras atenția
de la problemele noastre cu
problemele lor,
să știi ca ne
putem iubi
aici
pâna dimineață, inclusiv pe masă.

feriţi-vă, vă rog, de fluturii turbaţi

sînt mai rău decât câinii;
seducători purtători ai unei boli care nu iartă,
ei se învârt printre noi nestingheriţi și
atenţie! cei turbaţi nu diferă prin nimic
de cei normali: au tot două antene,
tot șase picioare cu care simt gustul
iar mușcătura lasă un semn minuscul,
mai mic chiar decât cel al unui sărut. Boala
ajunge în sânge instantaneu; subiecţii
acuză fluturări intense în zona stomacală,
ca și cum ar avea prizonieri în stomac un stol de fluturi
care se zbat să iasă
. Manifestările uzuale includ
stări ciclice de agitaţie și prostraţie
precum și tendinţa de a scrie poezioare
despre dragoste și fluturi.

16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu

4.
normal că îmi amintesc de tine,
ești tipul pe care m-am
chinuit să-l uit ani de zile; dimineaţa
mă trezeam cu groaza că iar te-am visat
și trebuie să-mi schimb chiloţii.
Serile încercam să văd filme tari, cu imagini
vii, am apelat chiar și la genul horror,
sperând să nu te mai visez. Tu nu știai
toate astea, mamei nu i-am spus, frate n-am –
am început să vorbesc cu plantele despre tine.
Așa că dacă te salută castanii din cișmigiu,
catalpele din gradina botanică sau vreun lan de maci
își pleacă frunţile în faţa ta, să nu te miri.
Of, te-am iubit atât de mult
că până la urmă am dat la
agronomie.

bonnie and clyde and borsec

tu îmi placi
eu îţi plac
imaginează-ţi situaţia asta
ca pe o bancă, iubito; ne deghizam în
noi înşine, intrăm în ea cu ce avem
pe noi şi ieşim mai bogaţi cu un sac
de clipe frumoase;
apoi, ca să nu repetăm greşeala lor,
ne despărţim;
we split and we never meet again.
Ne punem fiecare partea lui
de clipe frumoase
în câte o bulă, cum ce bulă?
a! am uitat să-ţi zic: acum
trebuie să-ţi imaginezi timpul
ca pe o apă minerală cu bule…

unsprezece blesteme de iubire

să dea domnul să îţi fie cel mai bine
dar când respiri să-ţi aminteşti de mine

îl vezi pe tipu’ ăla? da, ăla burtos şi transpirat
cu el să trăieşti fericită de îmi cazi în păcat

dacă te mai uiţi visător la alte femei
să ţi se rupă jeanşii-n cur la parada gay

doamne, dă-i doamne să facă plinul cu benzină
dacă mai dau de vreun fir de păr blond în maşină

dacă mai omiţi să mă prezinţi unor amici
să fii un fel de moromete dar cu două bisisici

dacă te sun şi iar nu răspunzi la telefon
să te distrezi singur acasă de revelion

dacă mai bâigui noaptea nume de gagici
vedea-te-aş alergând gol prin lanul de urzici

dacă încerci o dată să mai minţi
să-ti cadă patru, ba nu, şase dinţi

dacă mai povesteşti ce mişto era fosta, la vre-un şpriţ
să-ţi prinzi ştii tu ce piele în fermoarul de la şliţ

lapida-te-aş cu scaieţi şi licurici
dacă mai pierzi la cărţi şi te oftici

daca mă-nşeli să-ţi schimbi numele în filofteia
şi să-ţi facă curte doar bărbaţi de vârst-a treia.

16 poezii de iubire pe care mi le-aş fi scris mie dacă aş fi fost tu

3.
în urechea ta au aţipit câteva
tandreţuri; le trezesc
şi le poruncesc să meargă
în şoaptă către creier;
ajunse la creier se aşază
pe un câmp de dendrite şi axoni
lângă un impuls; şi mi ţi-l împresoară
şi mi ţi-l gâdilă
pe toate părţile până când,
impulsul o ia la fugă
spre toboganul unui nerv;
iu-huuu, când ajunge în vale
e deja un gest frumos, tăcut
şi cam leneş;
e gestul cu care
îmi aşezi mâna stângă pe sân.

catalogul aproape exhaustiv al mersurilor pe jos

există mersul alene
strâns legat de datul din gene
cât şi mersul legănat
cerşind priviri de bărbat

mersul grăbit după pâine
cel inconstant, după câine
mersul sub masă, pe loc
şi mersu’ ăl ţanţos, neechivoc

mai e mersul ăla de pisică
şi mersul grăbit – când ţi-e frică
mersul apăsat, de king kong
de fac ferestrele ding-dong

mersul flexat, cu iz primitiv
mersul dansat, ca pe portativ
mersul lipa-lipa, de raţă
şi mersul pe dibuite, în ceaţă

mersul piticului
pasul voinicului,
mersul căutat, cu fundu’ în spate
şi mersul la tablă, la ora de mate

mersul la braţ, în sincron
şi mersul aplecat al lui cristi anton
mersul marş de defilare
şi cel de vrabie care nu poate să zboare

mersul cu spatele drept
cu o floare imaginară în piept
mersul nesigur, pe tocuri prea mari
sau mersul în care nu mergi, ci sari

ar mai fi mersul pe sârmă, atent
cel pe nisip şi cel pe ciment
mersul cu o tava plină în mână
sau cel de om suferind, într-o rână

şi-ar mai fi, să ştiţi, înca un tip de mers –
al iubită-mii, dar nu pot să-l prind într-un vers.

unele relaţii pur şi simplu nu merg

eram cu o fată
pe plajă şi jucam
volei cu un porumbel
mort; ne distram de minune ea – era destul de pricepută eu – încercam să ţin pasul cu ea; la fiecare lovitură, capul porumbelului se smuncea dintr-o parte într-alta de parcă ar fi ţinut ritmul unei melodii imaginare; tam-tam tam-tam ta-ra-ra-ra-raram i-am zis şi mi-a dat dreptate; tam-tam tam-tam ta-ra-ra-ra-raram zici că ascultă china town al lui bowie în căşti ba, e mai degrabă lenny kravitz, cu fly away;
nu ne-am inţeles, aşa că a trebuit să ne despărţim tam-tam tam-tam ta-ra-ra-ra-raram.

viaţa. o serie de întâmplări strâns legate între ele

păşeam prin apă
apa era rece
am zâmbit
gândindu-mă la tine

jucam maroco cu un copil
copilul îmi zicea tată
i-am ciufulit bretonul
gândindu-mă la tine

am spart un pahar –
era făcut din multe cioburi
m-am tăiat
gândindu-mă la tine

am cunoscut o fată
era sinceră şi plină de pistrui
i-am mângâiat
gândindu-mă la tine

mi-a ieşit un neg
e pufos şi înconjurat de păr alb
am obosit
gândindu-mă la tine