Bună ziua,
m-am născut acum câteva mii de zâmbete,
am absolvit Școala de Gătit pentru Iubite,
menționez că am o vastă experiența în a face
ochi dulci în timp ce gătesc.
Hobby-urile mele sînt să vă privesc
și să vă șoptesc numele în ureche
deja parcă ne cunoaștem de când iubirea, observați?
Posed abilități deosebite de operare
cu sentimente ușor inflamabile
și emoții de mari dimensiuni,
vorbesc bine limbajul trupului
și foarte bine pe cel al buzelor;
practic de când mă știu înotul
în marea bucurie de a fi, chiar și când
e agitată și vine în valuri.
Vă rog să considerați o posibilă angajare
în caz că aveți disponibil un post de
iubit imperfect.
Etichetă: “lovez”
Am găsit 495 poezii cu această etichetă.
6 comentarii
mă tot uit la ceas;
ba e 11 şi puţin din amintirea ta
ba e 12 fără tine
s-a făcut 2 fix cu gândul la tine,
acum e 4 şi jumătate din ce-ar fi putut fi
dacă am fi rămas împreună.
mâine ne-am văzut pentru prima oară;
poimâine te-am invitat la o ciorba la Boheme.
Răspoimâine ai ieșit cu fetele, nu ne-am văzut.
Săptămâna viitoare ne-am sărutat în față la
hotel Herăstrău, apoi zilele următoare
ne-am iubit în toate felurile: sub efectul de seră
al pilotei, pe jos, în gând,
tare, încet, sub duș, pe parchet.
Anul viitor am avut un copil și ne-am căsătorit.
Azi a fost cu o zi înainte să te cunosc.
Nu mai știu ce-am făcut.
suferinţa e o pelerină veche
de ploaie, la nevoie o iei pe tine
să te apere de ploaie,
de zoaie,
de lacrimi,
de apa din aer,
din cer,
din copaci,
de flegme,
dar niciodată de lacrimile tale;
suferinţa e o pelerină veche
de ploaie, cândva galbenă
la modă printre
proaspăt despărţiţi
masochişti,
supărăcioşi,
neadaptaţi,
ghinionişti
şi mai ales tineri îndrăgostiţi
cum eram şi noi, iubito
n-avem ce face cu două, mă gândeam
s-o dăm pe aia de se purta pe vremea noastră
încheiată în faţă în două suspine
unul pentru ea, unul pentru tine.
în fiecare zi plec încălțat în camperșii mei
spre inima ta
în fiecare zi mă țin după urmele pașilor
de ieri
în fiecare zi ajung în același
punct, apoi
mă întorc pe urmele pașilor mei
la mine.
Azi, inima ta nu mai e.
Ieri era.
Azi nu mai e.
Te rog, spune-mi că n-ai donat-o
ca să faci rost de bani.
Ma piș pe el de iaht.
îl mai ţii minte pe tipul
pe care l-ai întâlnit la intrarea în mine?
cel care ţi-a dat de înţeles dintr-o privire
că înauntru nu e cine ştie ce de văzut şi mai bine
mergeţi la o bere; iar apoi aţi mers la el;
cel cu care m-ai înşelat înainte să
apuci să mă cunoşti,
hm, remember? chiar vizavi de intrarea în mine?
îl mai ştii? îţi aminteşti cum îţi spunea că orice-ar fi
tu vei fi doar a lui? mai ţii minte cum apoi, când ai
vrut să-l cunoşti mai bine, chiar la intrarea
în el, ai întâlnit un tip care ţi-a dat
de înţeles dintr-o privire că
nu e mare lucru de văzut
şi mai bine mergeţi
la o bere…
Eu eram.
cea mai simplă formă de comunicare
între îndrăgostiţi e sărutul
cea mai comună formă de răceală
de oriunde e strănutul
invers, chiar ar fi hazos –
oamenii sărutându-se fără jenă, în întâlniri
sau epidemia de săruturi, în prime time, la ştiri
strănutul de adio, strănutul cu limba, francez
sau strănutul nostru, iubito, când te îmbrăţişez
când strănuţi pui mâna la gură
când săruţi pui două buze la gură
când săruţi te-ncâlzeşti
când stranuţi răceşti
să nu le confund
să nu le confund
te strănut,
iubito.
tocurile tale bat ora exactă
în fiecare zi când treci pe trotuar
cadenţa lor, am verificat, e intactă
oferindu-mi în fiecare zi timpul în dar
stângul tău e tic
pe lângă el mă simt mic
dreptul tău e tac
ce gambă, ce coapsă, ce crac
între ele, promit să nu spun nimănui,
cred că se află secretul timpului.
te-am visat/ erai așa cum te visam//
din părul tau scurt şi negru
cu aerul lui funebru
trebuia să-mi fi dat seama
şi să ma apuce teama
că la sfarşitul îmbrăţişării noastre
îmbrăţişarea se termină şi rămâne
sfârşitul.
nu vreau să ştiu ce muzică asculţi
nu vreau să aflu ce liceu ai făcut
nu vreau să-mi spui cum te cheamă
nu vreau să aud cum îmi umpli plapuma
cu respiraţia ta
nici să înţeleg divergenţele sânilor tăi
nici neuniforma arcuire a sprâncenelor;
nu-mi face cu ochiul. Te rog.
Aş putea înţelege totul despre tine.
Nu te demachia. Nu-ţi desface părul.
Nu-mi arata pistruii de pe umar.
Nu te gâdila. Nu roşi.
Nu fi caldă şi moale.
Nu îmi adormi în poale.
Nu vreau să știu cum dormi.
Vreau să mă pot îndrăgosti de tine şi mâine.
doar suflând, ea poate împinge vapoare
împotriva furtunii
respirația ei regulată face să curgă
zilele săptămânii
din bătăile de pleoape face noapte
sau chiar seară
căldura corpului ei ar fi putut scurta
lunga eră glaciară
chiotul ei de bucurie face ziuă
în mijlocul nopții
iar șoapta-i poate învia pentru
o clipă morții
bătăile inimii ei fac timpul să treacă
mai încet
ghioceii îi știu de frică iar azi, de ziua-i
s-au strâns în buchet
Atlas, la maaasăăă, am auzit
o voce care părea cunoscută;
şi atunci lumea noastră pe care o
căra în spate s-a prabuşit cu zgomot surd,
spărgându-se în mii de lumi mici
în care sînt obligat să trăiesc
de când m-a înşelat cu muşchiulosul ăla.
o secundă e cât te uiți fix la soare şi, gata, strănuţi
sau de când îl vezi pe james dean până să vrei să-l săruţi
o secundă îi ia lui mc solaar să zică patru cuvinte
o secundă e diferenţa între fierbe şi fierbinte
închizi ochii şi moţăi la film, cateva secunde, pe şest
şi-apoi le împarţi la cateva, egal o secundă şi nu-ţi dă cu rest
iar dacă vrei s-o vezi şi cum arată la chip
alege la întamplare din clepsidră un fir de nisip
o secundă e ultima picătura de ploaie
sau cât te gandeşti la când vei fi mamaie
tot o secundă durează până te decizi
să-i dai un brânci de pe umăr bietei omizi
când vinovată în ochi mă priveşti
e fix o secundă până clipeşti
o secundă ciudată ar fi aia în care nu te iubesc chiar deloc
dar pentru asta ar trebui să poţi opri timpul în loc.
sânii ei
erau ca doua veşti
bune: o veste bună mai mare
şi o veste bună
mai mică
dacă îţi plac ultimele filme ale lui sergiu nicolaescu?
dacă începi şi tu să mă compari cu minulescu?
dacă porţi unghii false şi lungi
sau te-mbraci excesiv în haine cu dungi?
dacă nu treci strada decât pe verde?
dacă mă iubeşti că n-ai ce pierde?
dacă îţi cumperi haine de unde îţi iei şi mancare?
dac-o să mă rogi etern să te ajut la parcare?
dacă ştii să scuipi mai bine decât mine?
dacă ai rău acut de serpentine?
dacă ai ochii mai frumoşi decât buzele?
şi dacă-mi faci geloase muzele?
nu e nici o problemă, iubito, şi eu greşesc
dar apari odata, te rog, ca imbatranesc
7.
de fiecare dată când
mă privesc în oglindă
goală, nu pot să nu-mi amintesc
că mi-ai zis că am sânii fermi; altădată
mi-ai zis însă că sînt ca două
mere cu tot cu cozi
așa că în mintea mea
fermi a căpătat o tentă agricolă –
în loc să să-mi zic că am sânii fermi
când mă privesc în oglindă și te aștept
îmi zic că am sânii fermieri;
acum fac un ceai și aștept să vină
toamna și azi, ca sânii mei fermieri
să recolteze săruturile tale
sub o ploaie caldă
de mângâieri.
stelele continuă să stea pe cer
femeile de la piaţă continuă să aşeze cartofii
cei mari în faţă şi să ţi-i pună în plasă pe cei mici,
din spate
vântul continuă să măture frunzele
în timp ce măturătorii continuă să stea
rezemaţi în cozile de mătură,
măturile continuă să se strice sub greutatea lor,
robinetul de la bucătărie continuă să picure
chinezeşte
peştii continuă să dea din buze
dar să nu-i audă nimeni
mamiferele continuă să nască pui vii
observ cu surprindere că lumea continuă
să fie la fel, deşi noi ne iubim
ieşit din comun de mult.
este intervalul de dinainte
să îți lipești corpul gol de al meu
reunit cu intervalul de după
ce îți lipești corpul gol de al meu
dimineţi, nopţi, zile
şi ani şi secunde
şi piese de teatru şi
prânzuri şi sărbători
şi vizite la părinţi şi
soare cu dinţi
şi minute şi ore şi ani
şi drumuri cu maşina la botoşani,
mi-ai umplut urechea
de mugete, icnituri
mici înjurături
strigăte, chiote,
telurice zgomote,
şoapte şi
posibile fapte
crede-ma, am urechea atât de plină că nu mai e loc
de un îmi pare rău,
nici de un iartă-mă,
nici de un scuze
nici de un sory
zis pe fugă, şoptit
şi greşit
mai am loc doar
de patru litere;
te las pe tine să alegi dacă
îmi zici
pa pa
sau
adio.