toystory

iubeşte-mă în timp real
şi strânge-mă, te rog, scurt şi carnal
nu te sfii, controlează-mă sub poală
şi introdu-mi obiecte în zona genitală

iubeşte-mă în timp real
du-mă de păr pân’ la bariera de coral
întoarce-mi mâinile pe dos, fie ce-o fi,
şi smulge-mi genele încet, una pe zi

te voi iubi şi eu în timp real
chiar dacă n-o s-o pot face verbal
iar când vei lua la facultate
prin pod, pe undeva, voi fi pe spate

şi-n ziua când mă va arunca fiică-ta la coş
te voi privi la fel de sexy şi, parcă, cu reproş

te iubesc, iubito – versiunea aproape completă

nu ştiu ce m-a atras
la tine, iubito; poate părul,
poate ochii, poate sânii – ai idee cât mă chinuiam
să-i ghicesc pe sub cămăşuţele tale;
sau o fi fost fundul, hm, nu cred,
nu te-am prea văzut din spate, ştii
când se îndrăgostesc, oamenii nu se prea văd
de la mai mult de doi-trei metri
şi aproape niciodată din spate,
nu mă înţelege greşit – îţi ştiu corpul pe de rost
tactil vorbind, dar nu ştiu exact cum arăţi,
aş putea să-ţi desenez pistruii de pe umăr
şi aluniţele de pe spate în detaliu,
ca pe nişte continente studiate
cu toată bunăvoinţa mea ştiinţifică,
dar n-aş şti să te desenez pe de-a-ntregul;

iubito, a trecut aşa puţin din ce-ar putea fi intre noi
că mă trezesc dimineţile zâmbind;
să ştii că am început, în sfârşit
să mai focalizez şi alte lucururi în afară de tine –
de pildă – îţi miroase puţin gura dimineaţa, da,
e normal, nu mă înţelege greşit – chiar îmi place;
a! şi nu suport chiloţii aştia ai tai – kitty;
mi se pare că ţi s-ar potrivi ceva mult mai viu,
mai copilăros, nu bumbacul ăsta mort.
Şi să ştii că mai trebuie să discutam câteva lucruri –
în special relaţia ta cu alţi bărbaţi – sunt foşti prieteni, înţeleg asta
dar sînt chestii care se fac şi lucruri care nu se fac, în fine
iubito, mi se pare că sînt puţin patetic în sear’asta
dar dacă nu te cunoşteam cred că luam în considerare
serios opţiunea gay; nu mai eram deloc convins ca exişti,
sufletul meu pereche care găteşte mizerabil;

pe scurt, draga mea, să ştii că
în câţiva ani o să descopăr cu surpriză
sub burtica de om aranjat
ceva ce ştiam al naibii de bine pe vremuri –
mai sunt o mulţime de
fete, unele chiar mai frumoase ca tine,
unele chiar prea frumoase – o sa încerc să
ma ţin departe de alea cu buze subţiri;
s-ar putea totuşi să nu te înşel,
sper să nu ma înşel nici pe mine,
o să fie greu, dar în situaţii din astea, viaţa
aranjează fie de-un necaz care să ne unească
fie de un copil care să ne distragă atenţia de la noi
fie de-o vacanţă ca să putem avea în sfârşit discuţia
aia, despre lucrurile alea;

o să fie bine iubita mea o să vezi o să fie magic
cred că simţi şi tu ce simt şi eu hai să mergem
la tine ce dacă ai tai ar putea să se întoarcă oricând
vedem noi cum facem, le spunem că sînt tipul de la xerox
şi ţi-am adus nişte cursuri

când iubim

tu cobori scările altfel
mai întâi pui un picior
apoi celălalt picior,
apoi din nou
primul picior

tu te aşezi pe scaun în felul tău
mai întâi îl tragi de sub masă
apoi îţi aşezi un pic fusta
în ambele părţi
şi te aşezi

tu bei ceai ca nimeni altcineva
iei ceaşca de ceai cu ambele mâini
o apropii de gură
sufli uşor, iei o sorbitură mică
apoi încă una, mai mare

tu respiri diferit
întâi îţi dilatezi imperceptibil nările
apoi iţi umfli uşor pieptul,
îţi comprimi plămânii
şi elimini aerul

tu taci altfel
mai întâi clipeşti,
după care îţi ţii buzele uşor,
dar uşor întredeschise
şi clipeşti din nou.

fiică-mii

atenţie se închid uşile
copilă, strânge-ţi păpuşile,
schimbă caluţul şi vagonul de tren
cu rujul strident şi fondul de ten
adună-ţi inocenţa din baie
şi-ascunde-o printre gunoaie
acolo n-o s-o caute nimeni

atenţie se închid uşile
urmează vremuri tare frumoase
nu-ţi va păsa de carne, de oase
ci doar de salivă şi piele,
urmează vremuri deloc rele
cu genunchi juliţi la fel de uşor
dar nu pe asfalt, ci pe covor
în timp ce ai lui vor fi la birou

atenţie se închid uşile
nu mai durează decât puţin
şi zâmbetul adolescentin
o să vrea să te părăsească – ce fraier!
vei ajunge să te hrăneşti doar cu aer
şi timp pentru ca da… zboară
apoi să bei din chestia aia amară
de lumea îi spune rutină

atenţie se închid uşile
dar nu te grăbi, ai în faţă o viaţă
atenţie se închid uşile
ai grijă să nu ţi se-nchidă în faţă
atenţie se închid uşile
dar nu coborî înainte de semnalul sonor
interior, care-ţi spune – „mi-e dor”

atenţie se închid uşile
urmează staţia în care
te vei trezi dintr-o dată om mare.

16 poezii de iubire pe care mi le-aş fi scris mie dacă aş fi fost tu

1.
Când te văd mi se face somn.
Mi se înmoaie buzele, sânii
se fac comozi, pleoapele
nu mai pot trăi una fără alta, omuşorul
face o baie înspumată,
uşor cleioasă, de salivă
parcă nu mai ştiu să desenez
cu muşchii feţei – abia dacă mai pot
schiţa un zâmbet; mă simt aşa mică încât
îmi vine să le zic „dumneavoastră” păpuşilor
şi să aţipesc pe umărul ursuleţului
păros
doar ca să te fac pe tine
gelos.

condiţional oftativ

te-aş iubi ca pe o floare
ca pe păsari călătoare
ca pe patruj’ de pahare
sau pe briza de la mare

te-aş iubi şi te-aş iubi
ca pe tânăra bam-bi
ca pe fluturii de noapte
ca pe şoapte, ca pe şoapte

te-aş iubi ca pe iubire
ca pe mersul în neştire
ca pe boabele de rouă
ca pe geaca aia nouă

căci ca să iubeşti o floare
sau pasărea călătoare
pe fluturi, sau pe pahare
pe rouă sau căprioare

te laşi purtat de-naripatul sentiment
nu de chircitul, nefericit raţionament
iar gândul (ştie-se probabil)
e marele duşman al lui inefabil.

anunţ

îndeplinesc orice dorinţe la o paritate
convenabilă, zic eu, de peştişor de aur
mai exact – trei la unu, şi îţi fac de toate
rog seriozitate, ofer discreţie de minotaur

trebuie doar să mă ţii între sâni
să transpir la capătul unui lănţişor
şi să îmi picure-n ureche ce îngâni
în serile când, despletită, faci amor

cam asta e; şi de va fi să fie greu
să ştii că o să strâng din dinţi;
sper să exişti, eu te aştept mereu
să-mi sufli-n tamplă cele trei dorinţi.

mai ţii minte iubito?

când eu trăgeam, vai
cu ochiul, ca un golan
iar tu nu te schimbai
în dosul unui paravan

mai ţii minte iubito?
că eu sincer nu mai ţin
şi pare-se, incognito
ne-am cam schimbat puţin

ne-am schimbat într-un tangou
unul cu hainele celuilalt cele noi
mare noroc că purtam un tricou
lărguţ, în care încăpem amândoi

vreau să mai trăiesc doar cinci zile

într-o zi o să fug pe un cal
care va şti perfect să fie călărit
întrucât eu nu deţin, aţi ghicit
arta de a conduce un cal

într-o zi o s-ajung călare, aşa
să mănânc, să iubesc tot pe cal
întrucât nu-s dotat emoţional
să simt când se coboară din şa

într-o zi, de pe cal o să cad
într-un câmp unduit de mohor;
întrucât nu ştiu să strig ajutor
voi învăţa cuvantul eternidad

într-o altă zi semna-voi un act
prin care mă donez furnicilor tot
întrucât n-au văzut aşa matelot
şi vor vrea să-l studieze exact

în ultima zi va fi soare şi cald
ca în clipa finală a unui degerat
şi-atunci o să vreau neapărat
o dată în ochii tăi să mă scald

noroc

dacă iubita mea ar fi de catifea aş înveli tarabele de mărţişor cu ea
dacă ar fi din ciocolată, din ea aş modela mici cocoşei dulci, să puteţi gusta din ea

din porţelan de-ar fi, aş scăpa-o din greşeală doar ca s-o lipesc înapoi, ceva mai punctuală

din lapte, miere, rouă, praf stelar, trandafir-petale să fi fost aş fi închis-o-adânc în mine şi v-aş arăta-o numai contra cost

ar mai fi putut să fie şi din pluş, sau ţesută din vreun in
dar la câtă hârjoneală-ndură, sigur ar fi rezistat puţin

din fericire, tipa e destul de vie şi-i fabricată din cea mai pură veselie

un fel de declaraţie de dragoste

m-am hotărât să trăiesc toate
clipele astea ce-mi ciocăne-n irişi
dar clipa în care clipesc nu poate
fi trăită decât cu ochii închişi

aşa că e normal să mă sperii –
dacă în clipa în care clipesc
în faţa mea zburând rinocerii
de fluturi neghiobi se ciocnesc?

dacă în timp ce pleoapele mi se ating
toţi urşii polari gay din lume îmi defilează
pe sub nas, lubrici, dansând în g-string
străjuiţi de morsele din cordonul de pază?

aşa că iubito, asta e, n-avem ce face
indiferent de explozii solare şi de anotimp
că tai ceapă, strănuţi sau te legeni pe toace
va trebui să clipim în etern contratimp.

schimb

priveşte-mă să te privesc
clipeşte-mi să-ţi clipesc
dilată nările ca să dilat nările
urcă scările ca să urc scările

închide uşa ca să fie închisă
zi-mi chestia aia ca să fie zisă
dă-mi transpiraţie contra căldură
şi un suspin pentru o muşcătură

trezeşte-te să mă trezesc
zâmbeşte-mi ca să zâmbesc
uită-mă de tot ca să te uit de tot
şi nu-mi răspunde dacă vezi că nu pot

partaj

ia tu clipele frumoase
în care păşeam pe nori,
iau eu zilele noroase
când puneam apă la flori

haide, ia tu epitetele
de ţi le puneam în piept
şi dă-mi mie ţipetele,
deşi ştii că-i cam nedrept

fie-a ta toată dulceaţa
cu care-ncepeam dimineaţa
mie dă-mi numai borcanele
în care păstram dramele

ia planurile roz de viitor
şi visele zurlii cu ochii-nchişi
eu o să iau vorbele de dor
şi mângâierile de la „nudişti”

ia suspinele alea stoarse
când reuşeam să te fascinez
şi rămân eu cu zambetele false
să-ncerc cumva să le reciclez

soarele şi luna

când eu te tot caut la ecuator,
tu eşti la poli istovită de amor
când eu sînt la statui la ora cinci
tu eşti acasă, te-nchei la opinci

cotrobăi internetul să te pot găsi
iar tu o arzi offline bine mersi
plutesc căutându-te, cu capu’-n nori
iar tu eşti pe pământ, te razi la subsiori

eu torturez fluturii să-mi spună unde eşti
tu stai în turnul de oţel şi sticlă, leneveşti
da-ţi zic io sigur – o dată ne vom întâlni
şi-atunci nu va mai fi nici noapte, da’ nici zi.

neclaraţie de dragoste

sincer, nu eşti un suflet bun şi cald, imaculat
şi eşti orice dar nu o sfântă neatinsă de păcat,
pletele tale nu-s ca focul holdelor de grâne coapte
iar vorbele ţi-s mai degrabă ţipete decât şoapte

am răsfoit pagini multe şi grele de mitologie
şi nu, nu eşti o zeitate, e timpul să se ştie
voce de suav înger n-ai şi nici nu stii să zbori
măcar de-ai fi sirenă să-i tulburi pe navigatori

iar când artiştii se pun pe studiat anatomie
nu trupul tau stângaci îl desenează pe hârtie
unde mai pui că nu-ţi plac puloverele cu anchior
dar dracu ştie de ce, iubito, tu îmi placi de mor

Republica Sentimentală Tu

iubito, îţi ştiu sufletul pe de rost,
ca un habotnic zilele de post;
explorator fervent, cercetător fanatic
îţi ştiu orice locşor, oricât de enigmatic;

acum, că de atâta vreme-l studiez
precis că aş putea să-l cartografiez:
la nord, unde-atârni a sufletului hartă-n cui
i-un loc tare capricios – Muntele Amorului

la baza lui, în Valea Suspinului fără Rost
i-un lac pe care fac wind-surfing, contra cost
legenda spune că seacă în vremuri dificile
de-aia-i şi spune Lacul Lacrimilor Inutile;

vestul tău e presărat cu Dealurile Amăgirilor
bătute-ades de-un vânt care se cheamă Dor;
şi te mai traversează Fluviul Picurilor de Sudoare
cu debitul mărit în caz de o emoţie mai mare;

în sud, ai vasta Câmpie a Liniştii Interioare
plină de sentimente mici, moţăind la soare;
ce straşnic loc – ţârâie greierii-n loc de ceas
de pierzi noţiunea timpului când faci popas

în inima hărţii, tronează demn, fără pretenţii
neabătutul Podiş Central al Bunelor Intenţii;
mai sînt, le ştii – Peşterile Trecutului Zbuciumat
în care chiar şi speolog să fii – nu prea e de intrat;

cât despre clima ta ţâfnos-continentală
am dat chiar o lucrare de control la şcoală –
e calm şi bine, dar se poate, aşa… din senin
să mă trezesc de grindina reproşurilor plin.

sentimentally friendly

aş recicla fiecare bucăţică ce se consumă
aiurea
din tine, iubito
din lacrimile tale sărate şi turcoaz
aş face marea
din clepsidra aia pe care o ai în loc de inimă
aş lua tot nisipul şi l-aş pune lânga ea
privirile tale tăioase i le-as împrumuta unui pescăruş
hămesit
mai ştii bluza aia a ta pe care n-o sufăr?
din ea aş petici o păturice;
cu multele cuvinte pe care mi le spui
la nervi
aş încropi un roman de suspans
din oftaturile tale aş croi o briză de toată
frumuseţea
doar ca să ne putem întinde
amândoi goi
pe paturice
să citim
lângă mare