ne despart zile senine
ne despart câmpuri cu flori
munți de coji de clementine
cu miros de sărbători
kilometri de cerneală
stau acuma între noi
și chiar dacă-i virtuală
tot i-un ditamai șuvoi
‘nalt e zidul de reproșuri –
de nu ți se vede chipul
o fi oare plin de coșuri?
ce culoare ți-o fi slipul?
chiar acum, aici, în casă
un regret își face vrerea,
deși tot mai dureroasă
cum se știe, e tăcerea
dar știu, acum n-ai să mă contrazici –
e greu, iubito, cu relațiile la distanță
mai ales când eu sînt îmbufnat aici,
iar tu stai supărată dincolo de clanță
s-o apăs,
să n-o apăs?
11 comentarii