tot curcubeul

de la mine pân’ la tine
s-a curbat un curcubeu
când te văd acum îmi vine
să te fac să plângi mereu

căci, se știe, rogvaivul
crește doar cu lacrimi, ropote
tot la fel cum portativul
bagă-ntr-ânsul numai note

ce frumos e curcubeul
dintre ochii tăi cei plânși
și furtuna din defileul
nervilor mei cei ascunși

stăm și-l admirăm acuma
ore zile ani întregi
noi și un copil născut din spuma
cerții unor bieți moșnegi

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *