Poezie

dar tu, dar eu

iubito, vreau să fiu crema eugeniei care eşti
vreau să fim „au fost odată” din poveşti
fiu-aş bob de rouă, în mine să te bălăceşti
dar tu nu crezi în transformări din astea nefireşti

fluture de noapte cu înveliş din ăla auriu
pot să mă fac, dacă asta vrei tu să fiu,
un hamburger la patru dimineaţa, vizavi de cişmigiu
aş fi, dar ştiu că nu îţi place să te culci târziu

la micile dejunuri ţi-aş pregăti-un pahar de suc de bine
zilnic ţi-aş curaţa taiorul de firimituri şi scame misogine
nopţile ne-am scufunda sub plăpumi, ca două submarine
dar tu până şi-n somn stai cu spatele la mine

veni-va ziua când te vei întreba cum de e posibil
să mă pierzi într-un accident de iubire-aşa teribil
şi îţi va fi de mine, ştii, acel cuvânt intraductibil
dar asta e, iubito, eu ştiu să iubesc doar ireversibil.

iubirea. efecte secundare

nu mai ştiu deosebi privirea ta
de razele de soare;
bobii de rouă de ale tale
lacrimi trecătoare

nu mai ştiu să fac adunări simple
braţul tău plus braţul meu
împreună fac cumva
de ne iubim până la dumnezeu

nu mai vad bine
am ochii plini purici
probabil de la atât stat cap
în cap cu tine pe-aici

d ec edec ed e ce

afară sînt douăzeci de grade
şi totuşi pare mai frig
de ce pare mai frig
pentru că bate vântul
de ce bate vântul
pentru că e un bătăuş
de ce e un bătăuş
pentru că e frustrat
de ce e frustrat
pentru că n-a fost iubit
de ce n-a fost iubit
pentru că nu te-a întâlnit
de ce nu te-a întâlnit
pentru că ştie cât sînt de gelos
când îţi umblă cineva prin păr.

eu v-am făcut, eu vă omor

cuvintelor,
sînt stăpânul vostru; vă pot face
să păreți didicole sau
inucipicalomicotil de lungi,
sau fără scemps.
Vă Pot Scrie Pe Fiecare
Cu Literă Mare,
vă pot stslci în bumbătaie,
vă pot băga unul în alunultul.
Sau vă pot separa, că așa am eu chef
pe                                                                      viață.
Cuvintelor, cuvintelor, treceți și cărați
emoția mea de a fi
că vă biciuesc până vă fac
mai multe cuvinte,
cu vin te lor.
Vă iau cratimele și o să arătați ca
dracu’,
mați înțeles?

scrisoare de intenție

Bună ziua,
m-am născut acum câteva mii de zâmbete,
am absolvit Școala de Gătit pentru Iubite,
menționez că am o vastă experiența în a face
ochi dulci în timp ce gătesc.
Hobby-urile mele sînt să vă privesc
și să vă șoptesc numele în ureche
deja parcă ne cunoaștem de când iubirea, observați?
Posed abilități deosebite de operare
cu sentimente ușor inflamabile
și emoții de mari dimensiuni,
vorbesc bine limbajul trupului
și foarte bine pe cel al buzelor;
practic de când mă știu înotul
în marea bucurie de a fi, chiar și când
e agitată și vine în valuri.
Vă rog să considerați o posibilă angajare
în caz că aveți disponibil un post de
iubit imperfect.

viitorul trecut

mâine ne-am văzut pentru prima oară;
poimâine te-am invitat la o ciorba la Boheme.
Răspoimâine ai ieșit cu fetele, nu ne-am văzut.
Săptămâna viitoare ne-am sărutat în față la
hotel Herăstrău, apoi zilele următoare
ne-am iubit în toate felurile: sub efectul de seră
al pilotei, pe jos, în gând,
tare, încet, sub duș, pe parchet.
Anul viitor am avut un copil și ne-am căsătorit.
Azi a fost cu o zi înainte să te cunosc.
Nu mai știu ce-am făcut.

#91

filmele nordice au un ceva doar al lor;
de multe ori e umorul, de cateva ori sînt actorii
altădată e un scenariu dement, bine scris,
pe care n-o sa-l confunzi niciodată cu unul american;
câteodată sînt scrise cu un curaj
atât de mare, că te surprind chiar şi a doua zi
după ce le vezi, când te gândeşti la ele.
Sound of noise le are pe toate.

nichita și-a făcut calculele bine și a plecat mai repede

la un moment dat
metafora se uzează
epitetele-ți fac riduri
celelalte figuri de stil încep să cadă
după fiecare baie de cuvinte.
Gândul obosește, vine o vârstă
când îți îmbătrânește verbul
iar virgula nu te mai ascultă
vine vremea când te trădează
până și prepoziția; forma poetică
tremură imperceptibil, până și versul alb
încărunțește; încep sa-ți facă cu ochiul
clișeele în vârstă;
vine timpul când prezentul lui
a iubi îți moare încet
în brațe.

vând pelerină de ploaie, stare aproape perfectă

suferinţa e o pelerină veche
de ploaie, la nevoie o iei pe tine
să te apere de ploaie,
de zoaie,
de lacrimi,
de apa din aer,
din cer,
din copaci,
de flegme,
dar niciodată de lacrimile tale;

suferinţa e o pelerină veche
de ploaie, cândva galbenă
la modă printre
proaspăt despărţiţi
masochişti,
supărăcioşi,
neadaptaţi,
ghinionişti
şi mai ales tineri îndrăgostiţi
cum eram şi noi, iubito

n-avem ce face cu două, mă gândeam
s-o dăm pe aia de se purta pe vremea noastră
încheiată în faţă în două suspine
unul pentru ea, unul pentru tine.

donatoarea de organe

în fiecare zi plec încălțat în camperșii mei
spre inima ta
în fiecare zi mă țin după urmele pașilor
de ieri
în fiecare zi ajung în același
punct, apoi
mă întorc pe urmele pașilor mei
la mine.
Azi, inima ta nu mai e.
Ieri era.
Azi nu mai e.
Te rog, spune-mi că n-ai donat-o
ca să faci rost de bani.
Ma piș pe el de iaht.

când amiciția tinde să devină iubire

eram într-o barcă
plină cu parcă

vâsleam cu o vâslă
într-o mare de pâslă

ea nu știa cum să facă
să pună mâna pe-un dacă

eu am sărit, înfruntând valuri toate
să-i arăt fetei, normal, că se poate

m-am întors purtând în dinți un adică
i l-am întins, doar era o amică

ea mi-a aruncat doua zâmbete
leneșe, scurte, ca două sâmbete

și m-a-ntrebat: vrei să te-neci
într-o mare de deci?

eternul masculin

îl mai ţii minte pe tipul
pe care l-ai întâlnit la intrarea în mine?
cel care ţi-a dat de înţeles dintr-o privire
că înauntru nu e cine ştie ce de văzut şi mai bine
mergeţi la o bere; iar apoi aţi mers la el;
cel cu care m-ai înşelat înainte să
apuci să mă cunoşti,
hm, remember? chiar vizavi de intrarea în mine?
îl mai ştii? îţi aminteşti cum îţi spunea că orice-ar fi
tu vei fi doar a lui? mai ţii minte cum apoi, când ai
vrut să-l cunoşti mai bine, chiar la intrarea
în el, ai întâlnit un tip care ţi-a dat
de înţeles dintr-o privire că
nu e mare lucru de văzut
şi mai bine mergeţi
la o bere…
Eu eram.

iubito, am observat ceva

cea mai simplă formă de comunicare
între îndrăgostiţi e sărutul
cea mai comună formă de răceală
de oriunde e strănutul

invers, chiar ar fi hazos –
oamenii sărutându-se fără jenă, în întâlniri
sau epidemia de săruturi, în prime time, la ştiri
strănutul de adio, strănutul cu limba, francez
sau strănutul nostru, iubito, când te îmbrăţişez

când strănuţi pui mâna la gură
când săruţi pui două buze la gură
când săruţi te-ncâlzeşti
când stranuţi răceşti
să nu le confund
să nu le confund
te strănut,
iubito.

liniuța orizontului

când eram mic jucam liniuța
cu vise la linia orizontului; i se mai zicea
și rișcă, nu știu dacă știți jocul – se ia un vis
de dimensiunea unei monede, se așaza pe degete,
apoi te proptești bine cu picioarele în pământ
și îl arunci către orizont; daca îl arunci
prea tare peste orizont, va ocoli Pământul
și te va lovi în ceafă; dacă îl arunci prea sus
și nu se mai intoarce pe pământ,
copiii ziceau că te faci astronaut;
cine arunca cel mai aproape de linia orizontului
câștiga și visele celorlalți
care visau mai puțin.

omul și marea

omul avea nevoie de mare,
marea – de liniște

omul scria despre mare,
marea își săpa numele in stâncă

omul încerca să cuprindă marea cu ochii,
marea continua să fie de necuprins

omul naviga, surfa, cotrobăia prin mare,
marea se juca cu nisip, la malul mării

omul transpira picuri de mare,
marea nu avea nimic împotrivă

pentru că omul e șaptezeci și doi la sută apă
dar apa nu e nici un pic la sută om.