când amiciția tinde să devină iubire

eram într-o barcă
plină cu parcă

vâsleam cu o vâslă
într-o mare de pâslă

ea nu știa cum să facă
să pună mâna pe-un dacă

eu am sărit, înfruntând valuri toate
să-i arăt fetei, normal, că se poate

m-am întors purtând în dinți un adică
i l-am întins, doar era o amică

ea mi-a aruncat doua zâmbete
leneșe, scurte, ca două sâmbete

și m-a-ntrebat: vrei să te-neci
într-o mare de deci?

Comentarii

Deci, asadar si prin urmare, ti-a aruncat colacul de salvare? 🙂

ce faci, ma urmaresti sau tu esti psyho si eu para-noica
http://bicicletagalbena.ro/2012/06/19/12-scaune-despre-folosirea-conjunctiei-deci/#comment-2183
cred ca glumesc, nu poate fi decat o coincidenta, acum inteleg ce e cu ceea… eu una/unul nu sunt eu, tu nu esti tu, cum unul dintre ei, eul/tuul, nu conteaza cum ii cheama, iese din starea de larva, hai sa zic pupa sa nu sune urat si trece in starea de adult totul se prabuseste, conteaza f mult ca ambele capete ale firului sa fie biolocate in aceelasi tip de frecventa unde nu exista niciun sindrom al posesiei, cred ca asta poate fi secretul, fiindca de/aici incolo, pt. ca scrierile sunt citite cel mai ades personalizat, raspunsul va deveni personalizat identic, dar daca si numai daca, cel care scrie nu este ci tuul, intelegi ceva? ca daca ma pui sa repet inca odata n-o sa pot, pfuii, bravo, m-ai cucerit…a doua oara, meriti diploma depersonalizatului, o diploma care nu prea mai circula in vremurile noastre
scuzele mele cititorilor tai pentru inspiratia antiprozodica

Avatarjules verne, amanda lear, primavara in iarna sau viceversa, cinevacamine oricumspune:

erata *nu este eul ci tuul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *