dar tu, dar eu

iubito, vreau să fiu crema eugeniei care eşti
vreau să fim „au fost odată” din poveşti
fiu-aş bob de rouă, în mine să te bălăceşti
dar tu nu crezi în transformări din astea nefireşti

fluture de noapte cu înveliş din ăla auriu
pot să mă fac, dacă asta vrei tu să fiu,
un hamburger la patru dimineaţa, vizavi de cişmigiu
aş fi, dar ştiu că nu îţi place să te culci târziu

la micile dejunuri ţi-aş pregăti-un pahar de suc de bine
zilnic ţi-aş curaţa taiorul de firimituri şi scame misogine
nopţile ne-am scufunda sub plăpumi, ca două submarine
dar tu până şi-n somn stai cu spatele la mine

veni-va ziua când te vei întreba cum de e posibil
să mă pierzi într-un accident de iubire-aşa teribil
şi îţi va fi de mine, ştii, acel cuvânt intraductibil
dar asta e, iubito, eu ştiu să iubesc doar ireversibil.

Comentarii

nu stiu, parca
ultima strofa pare scrisa de altcineva 🙂

asa e, sîntem o ditamai echipă de euri 🙂

imi plac la nebunie gandurile tale! imi permit sa-ti atrag atentia: ti-a alunecat o cratima in plus la „veni-v-a”…

se intampla cu cratimele sise v-a mai putea intampla–

Oameni buni, sunteti nebuni? De-asta-i cratima scapata, romana nu-i ce-a fost odata! Semn de viitor e „va”, infinitiv este „veni”, „va” sta mereu in fata sa, dar poetul poate fi… scuzat de-asa inversare, insa daca si doar daca o cratima le separa! 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *