îl mai ţii minte pe tipul
pe care l-ai întâlnit la intrarea în mine?
cel care ţi-a dat de înţeles dintr-o privire
că înauntru nu e cine ştie ce de văzut şi mai bine
mergeţi la o bere; iar apoi aţi mers la el;
cel cu care m-ai înşelat înainte să
apuci să mă cunoşti,
hm, remember? chiar vizavi de intrarea în mine?
îl mai ştii? îţi aminteşti cum îţi spunea că orice-ar fi
tu vei fi doar a lui? mai ţii minte cum apoi, când ai
vrut să-l cunoşti mai bine, chiar la intrarea
în el, ai întâlnit un tip care ţi-a dat
de înţeles dintr-o privire că
nu e mare lucru de văzut
şi mai bine mergeţi
la o bere…
Eu eram.
eternul masculin
Comentarii
Iv cel frumos.
Frumos joc în care îmi arog și sunt gelos pe ceva ce nu-i al meu
ce nu posed deși eu cred,
mă port însă ca și cum dacă aș poseda
am drept deplin asupra cuiva…
Şi încă un poem „Despre ethernul masculin”, aici din perspectiva feminină a profesoarei mele preferate, Ioana Pârvulescu 🙂
http://www.romlit.ro/eternul_masculin
Superb.