suferinţa e o pelerină veche
de ploaie, la nevoie o iei pe tine
să te apere de ploaie,
de zoaie,
de lacrimi,
de apa din aer,
din cer,
din copaci,
de flegme,
dar niciodată de lacrimile tale;
suferinţa e o pelerină veche
de ploaie, cândva galbenă
la modă printre
proaspăt despărţiţi
masochişti,
supărăcioşi,
neadaptaţi,
ghinionişti
şi mai ales tineri îndrăgostiţi
cum eram şi noi, iubito
n-avem ce face cu două, mă gândeam
s-o dăm pe aia de se purta pe vremea noastră
încheiată în faţă în două suspine
unul pentru ea, unul pentru tine.