îți poți mișca sprâncenele când îți vorbesc
și tu știi asta
poți da din pleoape când mă uit în ochii tăi
și tu știi asta
ce frumos poți da din buze când taci
trebuie că știi asta
îți controlezi pomeții, mandibula, bărbia, ochii, oh, ochii
și al dracului de bine știi asta
fără să vrei dai din urechi când râzi,
și chiar dacă nu te interesează, știi și asta
dar slavă domnului, chestiile alea ale tale,
parcă descărcate în mortarul gingiilor
cu roaba, de un șantierist neatent,
chestiile alea de li se spune dinți
sînt absolut necontrolabile
și te trădează rămânând ușor,
foarte ușor, agățate în carnea buzelor
când ești nedumerită
și eu știu asta.
Poezie
7 comentarii
simtcămăsufociviipestemine
cumâiniletalefrumoasecuumeriităi
laţicâtşoldurilecupoftataderâslaglumelemele
cuceamaifrumoasăcurbădinlumedupăcareţiaimodelatbărbia
viipesteminecubuzeleasteacareseterminăatâtdefrumos
viipesteminemăsufocicuscutultăudefemeieputernică
îndosulcăruiaţiaipussufletullapăstrare
viipesteminesimtcănumaiamniciunfeldespaţiu
nicimăcarsăpunîntrecuvinteleunuipoemdespretine,ceironie
nu mai ninge cum ningea când eram mici
tu nu-mi mai zici ce obişnuiai să-mi zici
şi secunda parcă trece mai în pripă
grăbită pesemne să fie o clipă
până şi banalul coş de gunoi
s-a golit acum de antieroi
amorul e un antic urmaş al lui sex
sentimentele au fugit pe mail din plex
mersul s-a făcut fugă, fuga-goană
timpul e bani, banii-s icoană
cuvintele nu mai construiesc viitoruri, ci ziduri
dragostea noastră are mai şi mai multe riduri
aşază-te cu ochii către soare
închide-i, şi nu te gândi la mine, te rog
fă baie şi imaginează-ţi pe cine vrei tu
lângă tine, în afară de mine;
nu te gândi la mine când adormi,
fă sex cu cine vrei tu, în ce poziţie îţi place
şi încearcă să nu îţi trec prin faţa ochilor
nicio secundă,
mergi la birou, la mare, la sală,
la metrou
şi prefă-te că nu exist;
priveşte-te goală, în oglindă
şi nu te gândi la mine
dacă poţi.
mai știe
mai poate
mai înfloresc florile toate
mai verde
mai clar
decât mai, n-am alta habar
mai mult
mai intens,
mai e rock, restul sînt dance
mai a-hi
mai a-ho
şi de era dance, mai era o lună mișto
mai cireși
mai cărăbuși
decât ăia de mai, nu văzuși
m-ai ignorat
m-ai neiubit
până în ziua de mai când ne-am întâlnit
sat după sat se face oraş
lapte după lapte se-ntărește în caş
nisip după nisip face să fie deșert
dubiu după dubiu se cheamă incert
puşti după puşti ajunge om mare
pom după pom tot dă în floare
mac după mac compune câmpul de maci
divorţ după divorţ produce burlaci
nor după nor acoper-un soare
fulg după fulg se cheamă ninsoare
zi după zi se varsă-ntr-o săptămână
os după os se preface lent în ţărână
aşa e lumea de când o ştim
ne ducem, ne ducem şi nu mai venim
ai putea să-mi spui te iubesc
cu virgulă
ştii tu
virgula dupa care poate urma un dar
sau te iubesc punct
te iubesc două puncte
sau mai rău – te iubesc semn de exclamare
pe groaznicul te iubesc
semn de întrebare nici nu vreau să-l iau în calcul
ai putea sa-mi spui te iubesc cu diacritice
dar ar fi atât de ciudat
sau modernul te iubesc două puncte paranteză
care m-ar scoate din sărite
dar ce bine că mă iubeşti simplu
aşa cum sînt
fără semne de punctuaţie
se duc iubirile, se duc
ce fac iubirile? se duc
şi-apoi te lasă singur cuc
se duc din piele razele de soare
şi-ajungi pasăre călătoare
se duc săruturile din ureche
şi-apoi rămâi fără pereche
dusu-s-au inocenţele din spate de la bloc
şi-acum rămas-ai trist, fără de joc
a fost o vreme când puteai urni
munţii din loc doar cu prezentul lui a fi
pielea smeadă, fără riduri, negi şi păr
i-acum trecută, ca-n august florile de măr
dar ţi-a rămas în interior, pe un perete
un ochi deschis larg, pentru ţâţele de fete
eşti frumoasă ca o literă de mână
i-am spus
ai o piele fină ca de mesteacăn
mi-a răspuns
am crezut că n-o să mai vii niciodată
i-am zis
eu ştiam c-o să apari în cele din urmă
mi-a răspuns
miroşi a flori nemuritoare
i-am spus
ai gust de pământ de flori nemuritoare
mi-a răspuns
fă-mă să uit tot, moarte
i-am zis
nu mi-a mai răspuns nimic.
˙ɯǝod ʇsǝɔɐ ıʇıʇıɔ ɐs
ǝɯǝlqoɹd ıʇǝʌɐ ɐs o-u ıɔǝp
؛ɹǝɔ ǝɹds ǝlǝɹɐoıɔıd nɔ
ııƃuǝɹɔ ɐ ɐʇlɐlɐǝɔ ɐǝʇɹɐd ǝp
ıʇɐɹnzuɐds ɐʌ ıoʌ ɐɔ ɐuɯɐǝsuı
ʇuɐɯɐd ǝɹds ǝlǝɹɐoıɔıd nɔ
ɐƃuɐǝɹɔ o ǝp ɐɹnzuɐds ǝs ııuǝɯɐo ɹɐı
ɹǝɔ uı ıʇıɐɹʇ ıoʌ ıs
ʇuɐɯɐd ǝd ɔsǝıɐɹʇ ııuǝɯɐo ɐɔɐp
privind cerul
simţim ceea ce simt microorganismele
de pe fundul oceanelor când privesc suprafaţa
apei.
sînt zile în care eşti mai fascinanta
ca secundele care trec
mă uit la tine şi uit că de fapt
secundele trec
sînt zile în care buzele tale sînt
mai senzuale decât cuvintele pe care le rostesc
te ascult, dar nu aud
nimic din ce spui
sînt zile în care părul tău
străluceşte mai intens decât soarele
închid ochii şi simt cum dinspre el
vine căldura corpului tău
sînt zile în care tăcerea ta
doare mai tare decât cuvintele urâte
îmi acopăr buzele şi îmi imaginez
că de fapt e tăcerea mea
sînt nopţi în care mă gandesc la tine
mai frumos decât dormi tu
închid ochii şi încerc din răsputeri
să nu te visez
vezi că ţi-am scris pe corp un poem
cu privirea, pe sub rochia crem
I can read your lips
I can read the letters
you write with your hips
I can read into your eyes
that you loved so many guys
I can read you midnight stories
I can read amidst your worries
I would read you as a book
in my mind’s quietest nook
but I’ll leave now, don’t you mind
‘cause love will only get me blind.
plouă cu bunici cu piele moale, curată
plouă cu găini alergate până-n poiată
plouă cu bronz din soare gigantic de vară
bronz de copil, bronzat şi la subsioară
plouă cu mustăcioara profei de mate
plouă cu pase, nu şut, ce dracu băi frate
plouă cu hai pe bloc să fumăm o ţigară
plouă cu uite, pot să scot fum doar pe o nară
plouă cu iarbă, cu suspine, cu sex
cu zeci de cuvinte care nu sînt în dex
plouă cu părul tău peste umerii mei
plouă cu sânii tăi asimetrici şi grei
plouă cu copii mici, de-o şchioapă
plouă cu lapte din sânul care-i adapă
plouă cu miros de familie închisă în casă
pe motiv că iar a plouat după-masă
când afară plouă cu picuri de apă din nori
în mine picură cu amintiri, cu nostalgii, cu fiori
eu sînt aici
. iar posibilitatea de a ne
. întâlni în viața asta, aici
ne sărutam cu foc
sub un măr sau poate un gutui
tu mă strângeai în braţe
şi-mi ziceai pleacă sau poate rămâi
aveai buzele crăpate de vânt,
purtai bluza vernil sau rochia crem
şi aveai un gust pregnant
de gumă cu mentă sau poate pâine cu gem
ne-am pipăit în voie
întinşi pe o mână de fân sau direct pe pământ
piele pe piele, obraz pe obraz
iar eu ştiam sau parcă nu mai ştiam cine sînt
ne-am iubit nebuneşte
din vecini se-auzea un jazz sau parcă un rock
apoi m-am trezit întins pe spate
iar tu nu mai erai sau nu fuseseşi deloc.
8.
de când ai plecat
am început să bat la tobe.
Mi-am luat un profesor de percuție
și am început să învăț temeinic.
Cică prind destul de repede, tipul
a pronunțat chiar expresia „talent nativ”;
de curând am intrat într-o trupă,
cântăm alternativ, săptămâna asta
pe-aici, săptămâna cealaltă pe dincolo.
După fiecare concert oamenii ne aplaudă,
ne cer bisuri; eu sînt prima care iese la bis.
Solourile mele la tobe sînt foarte apreciate,
colegii de trupă pun entuziasmul meu pe seama
vârstei; eu știu că îl am doar pentru că
îmi imaginez că în locul tobelor ești tu.
la green se joacă o piesă de teatru
teatrul se joacă de-a realitatea
realitatea se joacă zilnic cu oamenii
oamenii se joacă permanent cu timpul
timpul – cu feţele copiilor
copiii se joacă cu nervii părinţilor
părinţii se joacă din ce în ce mai puţin
puţinul se joacă de-a nimic
nimic nu se joacă mai frumos
ca privirea mea pe chipu-ţi gelos.
de la răsăritul soarelui care sînt
la apusul lunii care ești
una dintre bucuriile acestui pământ
e să credem profund în povești.