Poezie

crez

se intâmplă zilnic lucruri
în jurul meu. lucruri care țin de poezie.
milioane de fire poetice atârnă în jur
așteptând să trag de ele ca de un șnur.

mersul aproape în reluare al doamnei în
vârstă care pare că își amintește să pașească
la fiecare pas, drama boabelor de rouă
care se nasc la opt și mor la nouă
ultimul drum al frunzei spre asfalt
sufletul pungii umflat de vânt către înalt
urmele de ruj de cine știe când
lăsate pe cană ca un ultim gând
imperceptibila muzică pe care
o face păianjenul frecând din picioare.

poezia, eu așa cred, e un fapt discret
și așa ar trebui să ramana și domnul poet

autoironizez | reflectez
vineri
Niciun comentariu

sms 120

ți-aș putea împleti mângâieri, iubito, ore, zile, ani întregi și din ele să-ți fac/ o plasă de siguranță, un strigăt, aripi de pasăre sau, poate, un hanorac//

lovez | smsez
joi
6 comentarii

probabil iubirea

pleoapele se refuză una pe alta
ca doi magneți de același pol,
în loc de stomac ai un gol,
dar nu te pierde cu firea,
n-ai nimic, e probabil iubirea

ai gura uscată, deșert de suspine
mâinile nu-și găsesc locul
simți cum din corp ți se scurge norocul
dar te rog, înfrânează-ți uimirea,
n-ai nimic, e probabil iubirea

aluneci pe derdelușul gandurilor
la vale, departe de realitate,
inima, inegala de ea, cum mai bate
liniștește-te, păstrează-ți lucidă gândirea
n-ai nimic, e probabil iubirea

lovez | satirizez
miercuri
20 de comentarii

la celalalt capat al ochilor tăi

iubito, vreau să intru în tine
acolo unde n-a mai fost nimeni,
în locul în care se află mașinaria
care te-a programat să te întâlnești cu mine;
o știi – mașinăria care a început să bipăie
el e el e el e el e el e el e el e el e el e
de a trebuit să faci ochii mari și să mă vezi.
aș vrea să intru și s-o reprogramez să sune zilnic
la o oră aleatorie și să îți bipăie el e el e el e
el e el e el e el e el e el e el e
doar ca să faci iar și iar ochii mari – ai niște
ochi atât de frumoși;
iar în spatele lor, departe,
la celălalt capăt, e o mașinarie atât
de fragilă că mi-e și teamă să n-o sfărâm
între degete.

lovez
luni
9 comentarii

o secundă

înainte de a da timpul înapoi
așa cum ne pomenim spunând de multe ori
ar trebui să învățăm să oprim timpul în loc.
ca să oprim timpul în loc ar trebui
să nu mai lăsăm să treaca atât de ușor
secundele care ne plac. să ne agățăm
de ele cu unghiile, cu dinții, cu pleoapele.
să tragem puțin de timp.
să ne îndrăgostim mai des, și nu doar de oameni – știi că asta
creează sentimentul de oprire a timpului în loc.
să facem secundele nemuritoare tot gândindu-ne la ele.
să le povestim, să le facem secundelor mici statuete
din secunde. să le dăm nume. să le desenam.
eu, de exemplu am scris randurile astea într-o secundă.

reflectez
sâmbătă
8 comentarii

Cu toții avem slăbiciuni

mie, de exemplu, îmi place să mor
în fiecare zi câte puțin.
mai știu pe cineva căruia îi
place enorm brațul său stâng,
cerului îi place să bea apă
și apoi să vomite curcubee,
frunzelor le place să se îngălbenească – tot timpul
fac așa înainte de despărțire.
apei de la robinet îi place să se audă picurând,
sâmbetelor – să treacă mai repede
iar greșelilor, of ce le mai place
să se repete.

albez
miercuri
15 comentarii

spovedania unui zeu

iertare,
m-am prefăcut că nu existați
v-am jucat pe degete cum am vrut eu;
voi veneați să-mi spuneți ceva la ureche,
eu vă pocneam;
voi vă vedeați de drum,
eu îl răsturnam peste voi;
voi munceați,
eu îmi băteam joc de munca voastră;
v-am lovit în viața asta
de mă dor palmele, cât pentru șapte vieți;
v-am scuipat, inundat, înjurat
v-am călcat în picioare.
iertare, furnicilor.

albez | reflectez | rememorez
marți
8 comentarii

iubire, grămăjoară de nisip

tot ce-am adunat intr-o viață noi doi
am pus la mijloc, între noi.
asta e iubirea noastră – grămăjoara de nisip
din care tot luăm câte un grăunte
când ne e dor
și încă un grăunte
când ne certăm
și încă unul când ne împăcăm
și încă unul când
ne iubim
și încă unul când ațipim
și încă unul când ne trezim.
chiar, tot luând câte un fir de nisip
din ea, oare când
încetează să mai fie o grămăjoară?

chestionez | lovez
duminică
6 comentarii

nu se poate nu se poate

nu se poate melancolie
fără un strop de tristețe
nici cub fără șase suprafețe

nu se poate au!
dacă nu te doare
și nici umbră fără soare

nu se poate face rouă
fără ca pe furnici să le plouă

nu se poate final fericit
fără o iubită și-un iubit

nu se poate face doi
fără unul dintre noi

reflectez
vineri
7 comentarii

timpul ia forma vasului în care e pus

dacă îl turnăm într-o seară plictisită
de februarie, va îngheța dându-ne senzația că
trăim aceeași secundă a cârtiței;

picurat în diminețile de aprilie,
se topește și inundă străzile ducând cu el
flori de zarzăr, cizme de cauciuc și suspinele iernii;

lăsându-l să curgă în cuptorul unei zile
de iulie el se așază cuminte în tavă
și se evaporă mai rapid decat un weekend la mare;

toamna, timpul se întinde pe spate
și ia formă de coșciug; zeci, sute, milioane
de mici coșciuge, câte unul pentru fiecare frunză
care moare.

observez
joi
5 comentarii

o fereastră

pe peretele camerei în care stai e o fereastră.
dincolo de ea sînt toți bărbații pe care
nu i-ai cunoscut.
toate firele de nisip
care încă nu ți-au intrat în slip
toate margaretele pe care
nu le-ai prins încă în păr
toate bordurile pe care încă
n-ai stat la o țigară
toate dansatoarele la bară
cu care te-ar putea înșela iubitul tău;
chiar în momentul ăsta zeci de curcubee, zău
fac cerul mai frumos
în locuri în care nu poți ajunge pe jos.

pe geamul camerei în care stau e o fereastra,
din fericire, iubito, e a noastră.

lovez | visez
miercuri
5 comentarii

când iubirea te face alt om

mi-ai schimbat mersul
m-ai învățat să călăresc cai verzi
și să găsesc prin casă ce tu pierzi

m-ai făcut să scriu
cuvinte pe care nu le știam
pe șervețele, pe frigider sau pe geam

m-ai ajutat să văd
cu degetele, cu umerii, cu coapsele
să-mi înnod marinărește sinapsele

tu mi-ai explicat dansul
acum nervii mei pot invita la un tango
colericele tale fițe cu arome de mango

acum sînt alt om
e normal să nu mă mai poți iubi

lovez
luni
16 comentarii

legea întâi a iubirii

nimic nu se pierde din iubire, totul se transformă

magia în liniște
dealul în miriște
poate în este
planul în poveste

frica se face încredere
aventurile – adultere
inconștiența devine respect
iar prezentul – mai mult ca perfect

corpurile devin din ce în ce mai pline
dar nici ochii nu mai văd așa bine
grijile se fac riduri
iar vorbele se așază în ziduri

pasiunea se disipă în amabilitate
iar rufele devin din ce în ce mai curate

nimic nu se pierde din iubire, totul se transformă
într-o iubire frumoasă, nouă, diformă

lovez | reflectez
sâmbătă
17 comentarii

iubita mea cu pas normal

când te văd inima-mi bate bum-bum
în ritmul pașilor tăi pe caldarâm;
ce bine că ești mai degrabă cochetă
decât o entuziastă atletă
gata să facă la iubire-viteză record
și să mă fericească c-un atac de cord

lovez
vineri
3 comentarii

like acest poem, pls!!!

sîntem cu toții cerșetori deghizați
în oameni de succes; mâinile noastre tremurânde
cerșesc un bănuț cu chipul nostru,
o pagină de istorie care să amintească de noi
fie și în treacăt, firimituri de tandrețe,
o seară cu băieții, un job mai acătării;
sîntem gata să ne scoatem la vedere
infirmitățile emoționale pentru un colț
din inima cuiva, ne afișăm
toate neputințele pentru o ocheadă
sau măcar un like

observez | satirizez
joi
5 comentarii