sms 119

genele ii creșteau ca antenele melcilor, dacă-i cântai frumos/ se tot lungeau către tine, pân’ te dădeau jos//

Comentarii

azi am avut o zi grea…si-am cam obosit…m-a bantuit sentimentul ca fac echilibristica pe-o sarma oarecum ghimpata, plecata dintr-un nor si inca neterminata, ce la atingera talpii mele desculte zvacnea toata

abia acum, pe seara, reintoarsa -n camara, am inteles ca sarma pe care baletasem de la infinit pana la tine-n geam era de fapt o gena nesupusa care crestea dusa…se hranea din ochiul tau stang, din mana ta stanga, din buza, dintr-un atriu si dintr-o muza si tot crestea, crestea, …oare ea chiar stia ce vrea?
cred ca in gandul ei de gena cromozomila se visa pod intre aici si afara:(

ma-sa,daca reusesc eu sa scriu fara sa mananc macar o litera:(…cromizomila-camila:((

Genele mă apărau de mediu, de vremea încinsă,
De ploaie, de crivăţ, de jar şi de apocalipsă.
De cioburile ce-mi intrau in ochi, fix pe retină
Ca să-mi arate o realitate anodină.

Apoi ai apărut tu!
Şi nu ştiu, zău, cum ai făcut să vii atât de aproape,
Genele mi-au rămas lipite de pleoape
Dar s-au împletit, frenetic, cu ale tale!
Chestia e ca s-au încurcat în ele atât de tare,
Încât s-au amestecat, încâlcit, încolăcit!
Aşa de mult m-ai buimăcit
Că am început să ridic din sprâncene,
Pănă s-au prins si ele în zbaterea ta de gene.
Acum ochii noastre ţes la război
O pânză de păianjen ireal de solidă,
În care ne legănăm noi,
Dar şi o vidră,
Doi elefanţi îndrăgostiţi,
Coliba aia a noastră, de chirpici
Şi o nesuferită de clepsidră.

jos, sus, peste, sub- iti promit c-o sa cant
in mine, in tine, in noi- iti ghicesc ascunsul
oriunde, oricum, oricand- te doresc, iubire…….

Şi, iubitule, când tu cânţi aşa frumos,
Melcii îşi lasă casa din spinare.
Rămân dezbrăcaţi în ploaie,
Ca persoanele fără adăpost,
Deci fără apărare,
Dar şi fără greutăţi, aşa că pot alerga mai tare.
Antenele lor recepţionează acelaşi post,
Al tău. Care, la starea vremii, anunţă soare.
Una, două, trei, patru, cinci, ceeee? Două??!
Auzi, nu-mi mai ies cobrele la numărătoare!
Ştii tu ceva despre asta?
Degeaba fac o socoteală nouă,
Dispar pe capete şi basta!
S-or fi înecat într-o găleată cu rouă?
Nu-mi spune că le-ai îmblânzit şi pe ele,
Povestindu-le câte în lună şi în stele…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *