mie, de exemplu, îmi place să mor
în fiecare zi câte puțin.
mai știu pe cineva căruia îi
place enorm brațul său stâng,
cerului îi place să bea apă
și apoi să vomite curcubee,
frunzelor le place să se îngălbenească – tot timpul
fac așa înainte de despărțire.
apei de la robinet îi place să se audă picurând,
sâmbetelor – să treacă mai repede
iar greșelilor, of ce le mai place
să se repete.
Cu toții avem slăbiciuni
15 comentarii
Comentarii
superba zicere !
genial e putin spus!!!
Greselile se repeta pentru ca lor nu le place sa moara de tot, asa ca ne trag de maneca si ne pacalesc sa le reincarnam.
si vinerilor le place sa 13 si martzilor sa pisica neagra!
Dar vezi tu, doar greselile cele mai mari sunt selectate
Cele minore, inofensive vor fi iertate,
Multe dintre ele sunt chiar reparate.
Insa tocmai cele care dor cel mai tare,
Alea rezistente, supravietuitoare,
Cele care reusesc sa nu moara, ele nu pot fi uitate,
Nu le ramane decat sa fie repetate
Sau la nesfarsit rememorate,
Si intreb si eu, probabil iarasi fara rost,
Greseala mea, a noastra, a ta,
Aia uriasa, hidoasa, monstruoasa,
Cea pentru care nu ma poti acum iubi, intelege sau ierta,
Aia, deci, oare unde a fost?
si de ce le numesti slabiciuni? poate ca sunt obeziciuni ? sau, adunate una cate una, devin un soi de celuluita pe existenta noastra filiforma si nefericita:)) …si asa ne procopsim cu niste forme apetisante…de cafea cu lapte , si rondul de noapte, de noctrurele lui chopin si turturi de gheata ce se topesc pe limba ca-ntr-o menajerie de sticla
cine n-a experimentat gustul unei portii de zapada picurata, strecurata , descantata, pictata , ulterior antibioticizata?!…
cine n-a facut celulita de la atata copilarie mazgalita pe garduri si pe ciresele amare cu poze zambitoare oachese si nazdravane ce zambesc din castoane:)…
of, doamne, cate slabiciuni mai pot avea…si chiar de-ar fi sa mor, candva, la sfarsitul lui „a fost odata”….mult mai aproape de „ca niciodata” n-am sa regret nicio secunda ca am gresit, atat incat mi-a cresut un ditatai cucuilul in frunte de la atata vazut pragul de sus…n-am sa regret nimic, nimic, …am stat cu totii ochii atintiti la cer, am tinut strans in pum jaratic si cuvant, am gresit, si iar am gresit pana am invatat cel mai simplu mod de a fi…iubind:(
Am fost la o lectie deschis la fetita mea din clasa a 3 a. O fetita a dat exemplu la folosirea verbului ca subiect „A trai inseamana sa inveti sa iubesti”, vine o generatie frumoasa in urma. Are cine sa te citeasca Iv cel Naiv, cresc multi „naivi”, din fericire. Multumesc, din nou, pentru ca te impartasesti cu noi.
să te audă posteritatea, divinitatea sau cine se ocupă cu chestiile astea; mulțumesc și eu de împărtășire
dar stiu ca ai imaginatie , nu gluma ! ……….
…poti sa-ti inchipui macar cit de pur si frumos trebuie sa fii ca sa vomiti curcubeu…?oricum,sa iubesti ceva ce apartine corpului tau poate fi usor sau ciudat.Ce inseamna sa iubesti pe cineva care apartine altei specii,sau altei lumi,pina a te confunda cu el…fiintele sint facute din egoism.A iubi inseamna a invata sa traiesti…si viciversa.
Maxima !
Adevarul e ca un cal troian
Pare a fi acolo, real
Dar nu vezi ce este dincolo de scara
Si repeti, din nou, cate o greseala.
Te trezesti in mijlocul unei vijelii
Cumva simti ca ai gresit, dar cand?
Poate ar tebui sa stii…
Din cal ies surprizele, pe rand.
Tu te faci tot mai mic, ma plapand.
Suntem două mari abateri, iubitul meu
De-asta ne tot bate Dumnezeu,
Ne-am abătut prea mult de la cuvântul său.
Ne abatem de la normele din societate,
De la înţelepciunea din antichitate,
Cred că vom ajunge într-un abator
De ne mai abatem mult de la al nostru dor.
Lozul cel mare se va abate peste noi diseară
Dacă şansele se abat de pe calea lor normală.
Ne abatem atenţia de la lucrurile normale
Şi batem cadenţa unei simfonii colosale
Necazul este că suntem la capete diferite
Ale acestei lumi nesuferite
Tu eşti o abatere occidentală:
Nu vrei maşină, vilă, nici măcar o tipă goală.
Eu mă abat din harem, ştiu sa dansez în ibric
Şi fac cea mai delicioasă cafeluţă în buric.
Sunt, vezi bine, o triplă abatere orientală.
Si nu ştiu ce vânt ne-abate iar
Dar paşii noştri se tot abat în zadar.
Toata lumea ni s-a pus în cap şi pe spinare
Că prea ne abatem de la a vieţii mişcare.
Cercetătorii ne privesc ca pe un accident
Şi ne elimină din orice experiment.
S-a supărat pe noi domnul abate
Mi-a spus că la următoarea abatere
Clopotului cel perfect îi va interzice a bate
Şi îl va abate din turlă drept la noi în cap.
Daca eu de la normalitate mult mă mai abat
Inima va înceta a bate in piept
Ceasul va refuza a bate corect
Ciocanul nu va mai şti a bate un cui
Nici noi a bate pasul din călcâi
Abătut tu vei bate câmpii cu maci
Dacă de la mine mult te mai abaţi
Abătută eu te voi căuta zi şi noapte
Voi bate şaua, apa-n piuă, cuie-n talpă
La uşi închise o să bat, bătută de Soartă
Bat galaxiile în lung şi-n lat, mă zbat
De la orice regulă mă abat
O să te bat la cap noapte de noapte,
Până când de la tine însuţi nu te vei mai abate.
(Zău, iubitule, mai stai şi tu în propria piele,
O, ce năvalnic mi-ai curs azi-noapte prin vene!)
Cand vreau sa intru si eu in normalitate imi imaginez ca facem impreuna -normal!- norma de lucruri normale pe care toti oamenii normali le-au normalizat in aceasta lume anormala.
[…] (de aici) […]