Etichetă: “lovez”

Am găsit 495 poezii cu această etichetă.

știi cine sînt

știi cine sînt, știi cine sînt,
sînt cel mai singur nor de pe pământ
te așteptam să putem ploua împreună
să facem lumea, picătură cu picătură, mai bună

n-ai cum să uiți cine sînt –
o viitoare piatră de mormânt
noaptea mă antrenez să am picioarele reci
pentru pe veci, pentru pe veci

de cum m-ai văzut ai știut cine sînt
că nu-s atâta faptă, cât cuvânt,
sînt cel mai amuzant tablou din lume
pictat de-un pictor fără chip și nume

trebuie neapărat să știi cine sînt
ca să știi exact ce cuvânt
vei extrage din mine, ca dintr-o urnă
în clipa cea din urmă, în clipa cea din urmă

când sînt cu tine

când sînt cu tine, sînt copil nevinovat
de tot ceea ce mi s-a întâmplat
și simt că nu e prea târziu
să schimb ceva la cel ce o să fiu

când sînt cu tine’s Făt Frumos
mă lupt cu zmei, conștiincios
îmi fac freza de băiat bun
și stau chiar și la mic-dejun

când sînt cu tine, sînt cel adevărat
fără de mască și fără de păcat;
în rest, sînt o stafie, umbra mea,
sînt abur, palidă himera, praf de stea

poem flămând

acesta este un poem flămând,
se hrănește cu privirile tale și, din când în când,
ajunge dincolo de ele
până la gânduri, pâna la stele

într-o zi, când mă plimbam așteptându-de să nu vii,
ți-am văzut inima într-un magazin de pălării
sub ea creșteau nesfârșite gânduri de bine
cuminți manechine,
la poalele ei
înfloreau idei

să nu uităm, acesta este un poem flămând
ce umple străzile ființei
cu alura lui costelivă
cu balele picurând pe ale privirilor tale colivă

păstrez zâmbetul tău atât de mărunt
într-un buzunar al minții mele
așa cum păstrezi restul pe care ți-l lasă
un om atât de sărac încât nu-i pasă

e tot ce mi-a mai rămas, oricât de flămând aș fi
n-o să mă ating de zâmbetul ăla, promit

era seară. fluturii roiau în jurul becului
ca spermatozoizii în jurul ovulului,
în tembela lor încercare de a fecunda lumina.
ea era frumoasa. iar eu o dezbrăcam
așa cum despachetezi un cadou în noaptea de crăciun,
atunci când ești singur în jurul bradului.
niciun gest in plus. exact, matematic, chirurgical.
o dezbrăcam cu o eficiență uimitoare,
ca atunci când am plecat în jurul lumii pe bicicleta mea medicală
și am vazut în 19 minute marele zid, route 66,
câteva aurore boreale, machu pichu si zanzibarul.
vă rog, rețineți: nici un atom de-al ei nu se împotrivea.
niciuna dintre fricile ei, care se frecau de mine și miorlăiau
a răsfăț, nu a scos colții la mine.
dezbrăcând-o, mi-am umplut degetele de rășina trunchiului ei
și, o vreme,
m-am rătăcit în încrengătura de senzații și gânduri.
apoi, asemenea unui cadou,
cautand să-i găsesc un loc în viața mea,
am constatat că se potrivea foarte bine
pe etajera brațelor mele.
și acolo a rămas. până dimineața
care încă n-a venit

sacrificiu

îmi așez lemnul corpului
pe altarul pietruit al iubirii
căci doar lemnul poate scuipa flăcări
iar piatra îl poate numai privi

curg la picioarele tale împreunate, sirenă
refuzând generoasa oferta de a fi aer
căci apa poate susține zborul peștelui
iar aerul – nu

iau forma gândului mai ascuns
orbit de lumina inchizitorie a ochilor tăi
căci gândul acesta se întoarce de acolo
unde lumina nici nu poate visa

se termină lumea

se termină lumea,
iar eu sînt cu tine
doar noi doi mai sîntem
și ne e rușine

se termină lumea,
iar eu sînt cu tine
de o grea mirare
pleoapele-mi sînt pline

se termină lumea,
iar eu sînt cu tine
miroase-a durere
și-a nimic să o aline

se termină lumea,
iar eu sînt cu tine
doamne ce mi-e poftă
de niște smochine

se termină lumea,
iar eu sînt cu tine
o să-nceapă alta
chiar peste ruine

se termină lumea,
dar eu sint cu tine,
ce aproape-i cerul,
o să fie bine.

magazinul de cadouri pentru copii

intrați, vă rog, îndrăzniți
să aflați ce vă doriți:

trompeta roșie care țipă mai tare „răsfăț”
ca un vânzător de acadele și vată pe băț
(e chiar pe acest raft, la mică înălțime,
ușor de ajuns pentru copilul din tine),

un rubik cube la mâna a doua, aspect impecabil
și bineînțeles, absolut nerezolvabil
cu toate greșelile pe care tu deja le-ai…
pentru copilul pe care o să-l ai

o găletușă cu un roz intens și permanent
(prezent și-n variantele ambiguu sau fluorescent
la pachetul promo – cu sita de separat binele de rău)
pentru vopsit visele copilului copilului tău

o nou-nouță praștie cu vorbe dulci
gen „hai că stau până te culci”
și alte magice cuvinte
pentru copilul care e deja părinte

sus, lângă mitraliera roz cu bune fapte,
aveți un mic picurător de tandre șoapte
ce se montează simplu, pe ureche,
pentru copilul care-ți e pereche

sau, poate, cartea goală, încă neapărută
ce așteaptă să fie umplută
cu nemuritoare povești
despre copilul care ești

poem în doi timpi și trei strofe

de când te-aștept
c-o floare-n piept
cusută pe interior
cu ațe rosii ce mă dor
când cineva trage de ele
prea tare către stele

de cand te-aștept
tot conjugând la imperfect
pe a iubi
tot fredonând șabi dubi șabi dubi,
citind un ziar, apoi o carte
cu sufletul culcat pe-o parte
iar semn de carte-mi e speranța
că voi descoperi distanța
ce ne separă
și face-o voi ca să dispară

heei, mă bucur c-ai venit, să știi
nu singură, ci cu doi copii

m-ai

m-ai ajutat să descopăr mirosul de alb
m-ai învățat să ascult ploaia
când e senin afară
și să cânt la o inexistentă chitară
m-ai dus la târg să-mi iau baterii noi
pentru caruselul amintirilor din copilărie
m-ai încurajat să mă pansez cu foi de hârtie
când din mine curge veselie
m-ai convins sa alerg în lungul drum către mine
oricât ar fi de plin de serpentine
m-ai învățat să las poemele neterminate
că cine știe ce se mai poate
întâmpla în tâmpla mea
poate chiar

i ☯ you

ai un aer cald, sărat
ca o briză de la mare
dar respiri un vânt uscat
ce-l răcește și pe soare

mersul tău e de zeiță
ce știe-a păși pe nori;
când te scoli ești o fetiță
ce calcă-n picioare flori

umbra ta mi-aduce aminte
că sîntem făcuți din noapte
și din zi – melanj fierbinte
de țipete și de șoapte

ochii tăi sînt două stele
dintr-o galaxie nouă
ce pot vesti vremuri grele
când ei fulgeră și plouă

buzele-ți pun pe figură
un zâmbet primăvăratic
dar sînt reci ca de sculptură
când ceva ți-e antipatic

îmi spui ceva deloc notabil
dar de maximă importanță
când te-ntreb cum de-i posibil
tu îmi spui că ești balanță

poezia asta ar fi putut fi pentru tine

pe strada pe care ne-am fi putut săruta
pasional sub un felinar, se află o cafenea
unde am fi putut să facem un popas
să planuim timpul care ne-a rămas

un pic mai jos e doamna hirsută, cea cu multe fuste
și cu vederile deloc înguste
care ne-ar fi putut spune cât cumpăram lalele
tot ce ne așteaptă, de-a fir a păr, în funcție de stele

uite și piatra cubica pe care-am fi putut sări și noi
pe dreptu’, apoi pe stângu’, apoi pe amândoi,
din piatră-n piatră, pe un imaginar șotron
râzând, țipând, împiedicându-ne sincron

până am fi picat în brațele multicolore
ale tarabei cu-nghețate de la gelati di cuore
sau cam așa ceva. apoi, am fi făcut schimb de înghețate
și de istorii despre cicatricile din coate;

curând, am fi simțit că vrem să facem ceva nebunesc,
ceva să ne vorbească tot neamul păsăresc,
un salt cu parașuta într-o lume încă neexplorată
sau, poate, să ne mai luăm câte o înghețată.

Și multe am mai fi putut
dar tu încă n-ai apărut.

*****

iubim cu atâta patimă prima oară când iubim
pentru că nu mai putem iubi a doua oară
pentru prima oară

s i n g u r ă t a t e

a m m i i d e i m a g i n i c u t i n e
c a r e f a c f i e c a r e c a t o m i e d e c u v i n t e
d a r c e f o l o s c a n i c i c u v i n t e l e
n u m a i s i n t c u v i n t e
a c u m c a n d n u m a i e s t i l a n g a m i n e.
m a s i m t a t a t d e s i n g u r
c a n u m a i p o t p u n e n i c i o l i t e r a
l a n g a a l t a l i t e r a

sms 184

când îți trimit un gând, oriunde ai fi pe planetă/
sper că ceva în tine vibrează, și nu în poșetă//

gânduri mănușă

gândurile tale au cinci degete
mă mângâie prin păr
până la creier, jucându-se, pierzându-se,
nemaigăsindu-se prin labirintul creierului meu

gândurile tale sînt de multe ori
cusute cu ață albă, așa că mă apuc să le descos
mai întâi în joacă, apoi serios

gândurile tale îmi vor ține de cald
în seara rece când un herald
mă va anunța că trebuie să mă dezbrac
de cel ce am fost

gândurile tale, în fine,
‘s din catifea, adică de bine

întrenoi

dacă am fi pus între noi
o cicoare
un fir de barba împăratului
o ferigă
o arnica montana
un arctium lappa
o floare de leandru
un fir de limba vrabiei, ceva,
de fiecare dată când ne-am îmbrățișat
cum ne îmbrățișăm noi, strâns și apăsat
de parca s-ar fi anunțat ceva de la nasa,
doamne ce mai ierbar ar fi dus copiii noștri la școala

viața

ți-am văzut chipul – pahar plin de uimire
apropiindu-se. eu am sorbit un pic
și am clipit, cât o iubire.
Când am deschis ochii, nu mai era nimic.

ɒbnilϱo ni ɈiɈiɔ ɘb ɘizɘoq

ɘniɈ ɘq iɈƨɘviɿq ɘɈ ɒƨ ɒnmɒɘƨni ɒɘɿidui
iɒϱnɒm ɘɈ ɒƨ ɘniɈ ɘq izɘɿɔ ɘɈ ɒƨ ɘniɈ ɘq izuɒ ɘɈ ɒƨ
ɘniɈ ɘq izɘɿɔ ɘɈ un ɒƨ ɘniɈ uɔ iɈɿɘɔ ɘɈ ɒƨ ɘniɈ ɘq
Ɉlɒlɒlɘɔ luɈɒqɒɔ ɒl .ɘniƚ ɘb uɿbnɒm iiʇ ɒƨ
ɈnɘmiɈnɘƨ iuɿɒɔɘiʇ lɒ
.ɒbnilϱo ni ɿɒb ,uɈ ɈoɈ iɈƨɘ
ɘɿɈƨɒon ɘlɘɈnivuɔ ɒɘɘɔɒ ɘb ɘɈɒoq
.miɈmiƨ ɘɔ ɒɘɘɔ ɒ luƨɿɘvni iɿo ɘɈlum ɘb nuqƨ

timpul iubirii

când ești singur,
secunda este egală cu ea însăși
când iubești,
secunda se împarte în două,
jumătate tu, jumătate eu
când te desparți,
secundele se împart la doi
una eu, una tu,
una gândul că mă vei uita
una teama că eu nu voi putea
una eu, una tu,
una lui ce putea fi
una lui n-ai de unde ști

cearta

cred că era șase seara
când din gura ta a început sa iasă ceața.
o ceață grea, plumburie, care se lăsa la picioarele noastre
ca fumul din recitalurile anilor ’80.
am deschis gura să-ți spun,
dar din gura mea a început să iasă întuneric.
tu ai observat că se face întuneric când vorbesc.
eu vedeam cum ne pierdem în ceață.
noi, amândoi, am vrut doar să fie bine, firește.
să ne avertizăm unul pe altul de pericolul unei
iminente rătăciri în întuneric, respectiv ceață. impacientați,
am început să țipăm, umplând casa, și mai apoi strada,
cu și mai multă ceață, cu și mai mult întuneric.
moment în care mă sună un prieten.
am profitat de moment să-l întreb cum e vremea la el.
senin. șaptesprezece grade.
m-am întors către tine, tu nu mai erai.
ne-am pierdut. cu ochii și restul corpului jilave de la
ceață, am adormit de la întuneric. când te-ai trezit,
erai lângă mine.
afară se făcuse adevărat
iar eu încă mai căutam un vinovat

ce mai fac