se termină lumea,
iar eu sînt cu tine
doar noi doi mai sîntem
și ne e rușine
se termină lumea,
iar eu sînt cu tine
de o grea mirare
pleoapele-mi sînt pline
se termină lumea,
iar eu sînt cu tine
miroase-a durere
și-a nimic să o aline
se termină lumea,
iar eu sînt cu tine
doamne ce mi-e poftă
de niște smochine
se termină lumea,
iar eu sînt cu tine
o să-nceapă alta
chiar peste ruine
se termină lumea,
dar eu sint cu tine,
ce aproape-i cerul,
o să fie bine.
Un comentariu
Se termină lumea….
Mi-am luat tiptil sufletul in brațe
L-am învelit cald cu mine
L-am curățat de noroi, scame, ațe
L-am lustruit până strălucește bine.
Chiar dacă întâmplător
În acest demers eu m-am șifonat ușor…
Mi-am luat sufletul de guler
Și l-am scuturat de prăfos sper
I-am aerisit vazduhul- translucid siniliu cer
I-am făcut din vorbe blânde proaspăt aer
Sa nu mai zacă stingher
Aruncat într-un ungher
Din nou l-am îmbrățișat
În lumina de-nserat
Și zambindu-i pe tăcute, fără vorbe, fără șoapte
I-am atârnat la urechi cercei din cireșe coapte!
O să fie bine,
P.S – mulțumesc că ești cu mine
