m-ai ajutat să descopăr mirosul de alb
m-ai învățat să ascult ploaia
când e senin afară
și să cânt la o inexistentă chitară
m-ai dus la târg să-mi iau baterii noi
pentru caruselul amintirilor din copilărie
m-ai încurajat să mă pansez cu foi de hârtie
când din mine curge veselie
m-ai convins sa alerg în lungul drum către mine
oricât ar fi de plin de serpentine
m-ai învățat să las poemele neterminate
că cine știe ce se mai poate
întâmpla în tâmpla mea
poate chiar
m-ai
6 comentarii
Comentarii
m-ai uns la suflet!
M-ai purtat deja prin atâtea locuri
Din mine de sare
Sarea din mare…
M-ai învățat să urc în gând
De-am ajuns mare
Și ca să nu m-apuce de degetul mic de la picior
Dor de mor de locurile astea frumoase de ma dor
Am început de cateva zile cu elan teribil
Sa mă cartografiez flexibil
…
Mai ca mă bate gândul ( mi s-a urcat la cap se pare- asta de când sunt mare?)
Sa nu mai -am nevoie de tine-
In fine…
Iubirea mea m-a tras pe un alt drum.
m-am trezit,
pot sa alerg desculta, cu vant in fata si stele scanteind in ochi.
Mai ales cand esti mare, nu mai ai nevoie de cei mici. Adevarul e ca nici nu-i mai vezi.
in tampla ta
mereu se intampla ceva
care ne face inimile sa bata asa:
<3 – <3 – <3 – <3 – <3
multumim, seara superba! 🙂
poate chiar
senin si clar
in tampla ca cerul-deasupra
te-am