m-ai

m-ai ajutat să descopăr mirosul de alb
m-ai învățat să ascult ploaia
când e senin afară
și să cânt la o inexistentă chitară
m-ai dus la târg să-mi iau baterii noi
pentru caruselul amintirilor din copilărie
m-ai încurajat să mă pansez cu foi de hârtie
când din mine curge veselie
m-ai convins sa alerg în lungul drum către mine
oricât ar fi de plin de serpentine
m-ai învățat să las poemele neterminate
că cine știe ce se mai poate
întâmpla în tâmpla mea
poate chiar

Comentarii

M-ai purtat deja prin atâtea locuri
Din mine de sare
Sarea din mare…
M-ai învățat să urc în gând
De-am ajuns mare

Și ca să nu m-apuce de degetul mic de la picior
Dor de mor de locurile astea frumoase de ma dor
Am început de cateva zile cu elan teribil
Sa mă cartografiez flexibil

Mai ca mă bate gândul ( mi s-a urcat la cap se pare- asta de când sunt mare?)
Sa nu mai -am nevoie de tine-
In fine…

Iubirea mea m-a tras pe un alt drum.
m-am trezit,
pot sa alerg desculta, cu vant in fata si stele scanteind in ochi.

Mai ales cand esti mare, nu mai ai nevoie de cei mici. Adevarul e ca nici nu-i mai vezi.

in tampla ta
mereu se intampla ceva
care ne face inimile sa bata asa:
<3 – <3 – <3 – <3 – <3
multumim, seara superba! 🙂

poate chiar
senin si clar
in tampla ca cerul-deasupra
te-am

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *