ai un aer cald, sărat
ca o briză de la mare
dar respiri un vânt uscat
ce-l răcește și pe soare
mersul tău e de zeiță
ce știe-a păși pe nori;
când te scoli ești o fetiță
ce calcă-n picioare flori
umbra ta mi-aduce aminte
că sîntem făcuți din noapte
și din zi – melanj fierbinte
de țipete și de șoapte
ochii tăi sînt două stele
dintr-o galaxie nouă
ce pot vesti vremuri grele
când ei fulgeră și plouă
buzele-ți pun pe figură
un zâmbet primăvăratic
dar sînt reci ca de sculptură
când ceva ți-e antipatic
îmi spui ceva deloc notabil
dar de maximă importanță
când te-ntreb cum de-i posibil
tu îmi spui că ești balanță
4 comentarii