pe strada pe care ne-am fi putut săruta
pasional sub un felinar, se află o cafenea
unde am fi putut să facem un popas
să planuim timpul care ne-a rămas
un pic mai jos e doamna hirsută, cea cu multe fuste
și cu vederile deloc înguste
care ne-ar fi putut spune cât cumpăram lalele
tot ce ne așteaptă, de-a fir a păr, în funcție de stele
uite și piatra cubica pe care-am fi putut sări și noi
pe dreptu’, apoi pe stângu’, apoi pe amândoi,
din piatră-n piatră, pe un imaginar șotron
râzând, țipând, împiedicându-ne sincron
până am fi picat în brațele multicolore
ale tarabei cu-nghețate de la gelati di cuore
sau cam așa ceva. apoi, am fi făcut schimb de înghețate
și de istorii despre cicatricile din coate;
curând, am fi simțit că vrem să facem ceva nebunesc,
ceva să ne vorbească tot neamul păsăresc,
un salt cu parașuta într-o lume încă neexplorată
sau, poate, să ne mai luăm câte o înghețată.
Și multe am mai fi putut
dar tu încă n-ai apărut.
3 comentarii