Am găsit 495 poezii cu această etichetă.
știi că ai un aer pe care-l admir
dar nu sînt de acord
să fie singurul pe care-l respir
arăți fabulos
dar nu sînt de acord
să-mi întorci lumea pe dos
ok, îmi placi
dar nu-s de acord
cu ce-mi faci
cred că m-am îndrăgostit
deci nu-s de acord
cu clipele când mă simt neiubit
te iubesc la nebunie
și sînt de acord
cu tot ce va urma să fie
10 comentarii
când vei simți că pe sub piele mi se zbate
un altul ca mine dar cu aripi pe spate,
la exacta intersecție între un cal și umbra lui
acolo inima să-mi pui, acolo inima să-mi pui
de două ori, auzi, iubita?
să fie cert că sub copita
sa de cal neîmblânzit
se va sfîrși o viață de iubit
hei, voi, îndrăgostiților,
mai ușor cu alergatul pe nori,
nu mai tropăiți așa, că se aude
din al nouălea cer până pe pământ;
așezați-vă pe stele dar nu
le mai puneți în păr,
încetați să vă comportați ca niște
adolescenți teribiliști, gonind pe spinarea cometelor;
nu mai promiteți luna de pe cer,
ce naiba,
puțină maturitate.
nu vedeți că sînt pe lângă voi copii
care deja au îmbătrânit?
pentru ca femeia are,
bărbații-i stau la picioare
pentru ca femeia crede,
barbatii vor s-o posede
pentru că femeia atrage
ei vin, fără să îi roage
pentru că femeia știe
poeții-i scriu poezie
pentru că femeia poate
știe gândurile lui, toate
pentru că femeia zice
și bărbatul i-e complice
pentru că femeia este
bărbatul îi mulțumește
12.
nu foarte demult, pe vremea când
eram prințesă în micul meu regat
le-am spus tuturor pețitorilor mei
că doar aducându-mi o așchie de soare
îmi vor putea cuceri inima.
o așchie de soare? mă întrebau ei. o așchie de soare
le răspundeam arătându-le spre zenit. ei închideau ochii
și plecau într-acolo. unul m-a ridicat deasupra capului
și mi-a zis să întind mâna și să-mi iau singură. altul
s-a topit in drum spre soare,
altul m-a obligat să privesc doar in jos
ca să nu-mi stric ochii. o vreme am căutat soarele
cu privirea doar prin bălți și în cioburile de pe drum.
apoi ai apărut tu. ai întins o mână spre pieptul tău,
ai smuls o așchie și mi-ai întins-o râzând.
dar eu nu te puteam vedea
pentru ca eram deja îndrăgostită
de tine.
se aud stelele cum lucesc
pavându-le cu har ceresc
calea greierilor spre casă
sau spre vreo întâlnire amoroasă
se-aude piatra nespunându-și secretul,
răcnesc luptând metafora și concretul;
constant, în urechi răsună un vaier:
e pământul care se freacă de aer
în depărtare se-aude o oaie nebehăind
îmi încordez auzul s-o necuprind
apoi las capul la tine în poală, surd și miop,
admirând nemișcarea zgomotoasă a bătrânului plop
iubito, alege de pe bolta cerească
orice, numai să strălucească
câte-n luna și în stele
toate fi-vor ale tele
și dacă vii jos din turn
și inelul lui saturn
ai sub ochi un rid
îți albește părul
soarele îți intră în ochi
arăți superb cu codițe
sânii se dau în leagăn când mergi
cizmele te strâng
iubito, într-o zi, toate lucrurile astea
care ți se întâmplă or sa obosească atât de tare
să se întâmple încât se vor opri.
n-o sa ți se mai întâmple nimic
nimic
nimic
iar lucrurile care ți s-au întâmplat vor adormi,
obosite, în spatele pleoapelor tale
și mă vor visa îmbracat în haine de casă.
nu e animal mai feroce ca gândul.
(până și dinții lui de lapte ne lasă răni adânci)
și nici trofeu mai important ca un cap de gând
pe peretele minții. în ziua aceea am încălecat
pe mine însumi și am plecat pe urmele acelui gând.
am mers până când tâmplele au început să bată
și să hăulească asemeni unor gonaci, încolțindu-l
și aducându-l pe gând în fața minții mele.
atunci i-am văzut privirea tulbure.
tremurul corpului său de gând era atât de puternic
că parcă aerul din jurul lui tremura.
m-am apropiat, strunindu-mi sinele, nervos
și el – un animal în prezența altui animal.
gândul și sinele.
s-au împietrit cu privirea o vreme.
atunci am înfipt în el lancea călita de tine, iubito.
gândul a suflat din adâncul lui.
am simțit cum îi puțea gura. apoi am înfipt-o iar,
pentru ultima oară.
și gândul că voi muri neiubit și-a dat ultima suflare.
dacă n-am fi jucat în filmul ăsta mut/ aseară ți-aș fi zis că vreau să te sărut//
îndrăgostitul e singura formă de viață de pe pământ
capabilă să învingă forța gravitației.
sute de ani de studiu se duc dracului când
pașii lui calcă dezinvolt
pe treptele nevăzute ale aerului, până pe nori.
și mai sus, până în al nouălea cer.
apoi, însă, asemenea mărului lui newton
a cărui poveste de iubire cu copacul s-a încheiat,
foștii îndrăgostiți cad cu picioarele pe pământ
luxându-și un nerv, fracturându-și un sentiment,
învinețindu-și sufletul,
atrași de forța gravității situației.
după ce se însănătoșesc, acești astronauți sentimentali
o iau de la capăt, gata să promită din nou,
luna de pe cer cuiva,
împotriva tuturor legilor fizicii.
lasă-ți te rog toate hainele în cuier
și ia și tu pe tine azi ceva mai lejer;
alege din dressing-ul meu bărbătesc
un surâs, o mângâiere, un te iubesc
un bec mi-a dat ideea
de a ma închide în mine
lăsând totuși lumina
să-mi iasă prin vorbe
un pahar cu vin
mi-a dat ideea
de a lăsa sentimentele
să ia forma sufletului meu
fereastra mi-a dat ideea
de a nu lăsa să-mi intre
prin ochi, în suflet
zgomotul, vântul, ploaia
tavanul nu mi-a dat nicio idee
deși l-am privit îndelung
apoi ai aparut tu.
ai băut vinul, ai stins becul
ai închis fereastra, te-ai așezat
deasupra interiorului meu
ca un tavan foarte jos
și m-ai strâns în brațe
ca pe ceva foarte frumos.
dacă ar fi să te întâlnești
cu toate celelalte femei de pe planeta asta
la fel de iubite ca tine,
ai muri de singurătate.
lunea în care vă faceți cadou
și aranajați frumos, pe masă
toate asemănările dintre voi
minunându-vă de câte sînt
lunea în care prin casă
e o dezordine de nedescris –
în pat, pe masă, la baie
e plin de diferențele dintre voi
lunea în care te trezești
într-o dimineață cu întrebarea:
doamne, cum de am putut să mă plimb
să beau, să citesc, să merg la job
atâta vreme cu ochii închiși?
ce vă doare? m-a întrebat doctorul
aici și aici i-am spus
arătându-i două foste iubiri.
a început să mă palpeze.
au! au!
vedeți că mă apăsați prea tare pe copilarie
stați liniștit, încerc doar să aflu cât
se va întinde incizia.
incizia? da, incizia.
aici? simțiți ceva?
nimic. ce e acolo? ziua de ieri.
aici? aaa acolo simt un gâdilat plăcut
și îmi vine să râd. ce ați atins?
relația dumneavoastră actuală.
o să vă rog să vă gandiți intens
la iubita dumneavoastră și să respirați normal.
văd ca nu puteți. e foarte bine.
apoi a început să scrie într-un catastif.
în două săptămâni eram operat pe suflet deschis.
Mi-a extirpat o bucată zdravană,
cam cât un meteorit. Acum,
când bate vântul, simt cum îmi trece prin suflet
și mă ia cu fiori.
când în două codițe îți împletești părul
e ca și cum ai împărți în două adevărul
pe de o parte ești atât de frumoasă
pe alta – ești ca o adolescentă singură acasă
Ne plimbăm prin viață
ca printr-un muzeu de artă.
Mama e un tablou.
Doamna cu bichon îmbrăcat în vestuța roșie din catifea
e și ea un tablou.
Vatmanul tramvaiului 5 înjurând e și el un tablou
Tu, cu sprâncenele ridicate și un început de zâmbet,
care citești rândurile astea acum, ești un tablou.
Pentru tine, Eu stând cu spatele sînt un tablou.
Privești toate aceste tablouri din jurul tău,
ai tot felul de emoții, le spui ce ai de spus,
asculți ce au ele de spus, te apropii
pentru o vreme de ele, dar continui să
mergi mai departe, pe drumul tău
printre tablouri.
Iubirea se întâmplă atunci când unul din tablouri
coboară din el însuși și se îndreaptă spre tine,
iar ție, firește, începe
să îți bată mai tare
inima.
prima oară când ne-am întâlnit
i-am admirat buzele.
a doua oară, când ne-am văzut
i-am descoperit ochii.
a treia oară, am ținut un pic
în brațe sufletul ei.
a patra oară, am fost fermecat
de ale ei idei.
astăzi, când ne-am întâlnit a mia oară
mi-a zis cu aeru-i de inocentă domnișoară
știi?
de fiecare dată când ne întâlnim
în pat, la telefon sau la o țigară
ne întâlnim parcă, pentru prima oară.
când ai plecat azi-dimineață n-ai uitat nimic pe calorifer/ nici pe canapea, la baie sau pe balcon, deși, eu încă mai sper//
