îndrăgostitul e singura formă de viață de pe pământ
capabilă să învingă forța gravitației.
sute de ani de studiu se duc dracului când
pașii lui calcă dezinvolt
pe treptele nevăzute ale aerului, până pe nori.
și mai sus, până în al nouălea cer.
apoi, însă, asemenea mărului lui newton
a cărui poveste de iubire cu copacul s-a încheiat,
foștii îndrăgostiți cad cu picioarele pe pământ
luxându-și un nerv, fracturându-și un sentiment,
învinețindu-și sufletul,
atrași de forța gravității situației.
după ce se însănătoșesc, acești astronauți sentimentali
o iau de la capăt, gata să promită din nou,
luna de pe cer cuiva,
împotriva tuturor legilor fizicii.
dragostea bate fizica
12 comentarii
Comentarii
cu mare bucurie
de hatâr să -ţi fie
cazi cu picioarele pe pământ din iubire
atunci când celălalt în al lui imbrăţisare
nu mai reuşeste a te ţine
însă dacă vorbim despre-acea iubire mare
niciodată nu vei cădea în uitare,
doar în hăurile din mine sau din tine
o fi bine? o fi rău? cert e că doare…
luna de pe cer? ce sa fac cu ea?
te rog frumos să o duci înapoi!
dar de vrei totuşi să îmi oferi ceva,
lasă-mă să mă uit la stelele din ochii tăi.
*lasă-mă să sărut stelele din ochii tăi
sper sa-ti fie pentru vesnicie
copiil fiind, voiam să ajung cosmonaut…
acum sunt mereu cu capul în stele!
decat luna de pe cer, mai bine o pula-n cur
La urma urmei,e doar o chestiune de antrenament,nu-i asa Iv?
…antrenament fizic,desigur!
In sala?
In chimie, doar neofitii si chiulangii cred ca stiu care e cursul unei reactii, respectiv aceia care n-au trecut pe la orele de chimie. În bio-chimie, lucrurile deja se complica. Mai e mult pˆåna departe. 🙂
În fizicã, functioneaza adesea aparenta. E destul sa dai brânci unui corp pe un plan înclinat ca sa poti observa de câte feluri sunt paradigmele frecãrii.