liniștea de după

se aud stelele cum lucesc
pavându-le cu har ceresc
calea greierilor spre casă
sau spre vreo întâlnire amoroasă

se-aude piatra nespunându-și secretul,
răcnesc luptând metafora și concretul;
constant, în urechi răsună un vaier:
e pământul care se freacă de aer

în depărtare se-aude o oaie nebehăind
îmi încordez auzul s-o necuprind
apoi las capul la tine în poală, surd și miop,
admirând nemișcarea zgomotoasă a bătrânului plop