când ai plecat azi-dimineață n-ai uitat nimic pe calorifer/ nici pe canapea, la baie sau pe balcon, deși, eu încă mai sper//
sms 149
7 comentarii
Comentarii
Poti pune tu la uscat tot ce-am uitat!
te-ai uitat sub patura ta?
poate si-a lasat acolo inima
sau vreo clama,ceva.
Poate
ar fi gresit sa te intreb in ce incapere ai cautat?
fiindca eu, din cate imi amintesc
te luasem cu mine atunci cand am plecat.
sau poate m-am inselat si nu erai tu.
probabil ar trebui sa ma gandesc la asta, nu?
dar de ce ai lasat-o sa plece?
in fiecare dimineata ma daruiesc rasaritului, aburului cafelei, frigiderului de peste zi, ghiozdanelor din hol, pasilor ce se zgaiesc la mine de pe caldaramul albastru-sidefiu: „incotro”?!
abia pe seara, suieratul trenului cu amintiri, cu dorinte, cu iluzii, cu setea de-a trai, cu nebunia de-a visa soseste in statie la linia noua, chemat de sms-ul tau 149…..
mi-e somn, totul e liniste….
de-as mai putea sa sper….