fată, vreau să-ţi spun ceva
da’… nu zici la nimenea…
astăzi de cum am venit
cu cine m-am întâlnit?
cu fratele mătuşii tipei
aia din parc, cu shar-pei
cu care se întâlnea
blondul de la cafenea
nu, nu ăla cu pălărie
şi ochi verzi, din pizzerie
celălaltul cu gipan
ăla de-apăru-n cancan
de braţ cu nepoata
tipului cu îngheţata
cum care? ăla de ne-a comandat
îngheţata şi-a plecat
când eram noi pe terasă
de erai tu anxioasă
că trebuia să te sune
tipul ăla, nu dau nume
ăla, dragă plin de glume
care te-a umplut de spume
că s-a combinat cu ela
aia de-i spuneau gazela
aia de cum intra un barbat
se punea pe-amuşinat
săraca, până l-a cunoscut
pe ala de peste prut,
în fine ştii ce mi-ai zis?
c-am rămas pe interzis –
cică blonda aia ‘naltă
de-a lasat-o ricky baltă
la party-ul de revelion
s-a tuns, dragă, cu breton
ştiu, ştiu, era greu de ghicit
bine, pa, te-am pupăcit;
Poezie
2 comentarii
astăzi mă simt ca un pahar cu lapte/ uitat pe masa din sufragerie peste noapte//
aş fi scris despre doi infractori moderni
tinerei, plini de pistrui şi deloc terni
pe numele lor giani bernoulli şi judy krantz
şi despre al întâmplarilor nebunesc lanţ,
iluştrii spărgători de bănci de prin parcuri
puseseră sedentarii de peste tot pe arcuri
şi de o moară de vânt, victimă a unui descânt
care o luase razna şi nu mai vroia să moară de vânt
v-aş mai fi zis şi de adela cea debusolată,
o tânără cometă zurlie şi nepieptănată
dar am lenevit până târziu
şi n-am prea avut chef să scriu
m-am simţit ca o legumă fiartă şi lipsit de interes/ după ce-am rămas pironit, privind la trolosa, adica faithless//
nu tare greu, ci imposibil mi-e să mă opresc/ când mănânc la qian-bao – cel mai bun chinezesc/
aş recicla fiecare bucăţică ce se consumă
aiurea
din tine, iubito
din lacrimile tale sărate şi turcoaz
aş face marea
din clepsidra aia pe care o ai în loc de inimă
aş lua tot nisipul şi l-aş pune lânga ea
privirile tale tăioase i le-as împrumuta unui pescăruş
hămesit
mai ştii bluza aia a ta pe care n-o sufăr?
din ea aş petici o păturice;
cu multele cuvinte pe care mi le spui
la nervi
aş încropi un roman de suspans
din oftaturile tale aş croi o briză de toată
frumuseţea
doar ca să ne putem întinde
amândoi goi
pe paturice
să citim
lângă mare
ştiu o fată – pui de drac
o iubesc, n-am ce să fac
am ales-o din grămadă
c-avea şi coarne, şi coadă
iar acum când o mai face
pe-un înger cu vino-ncoace
parcă îmi cam derutează
conştiinţa nu prea trează
că nici dracu n-a văzut
deşi cred – i-ar fi plăcut
pfui! filozofică şaradă –
înger cu coarne şi coadă
a fost cândva, demuuuult, demult tare
o tânără prinţesă cu nasul cam mare
era toată îmbrăcată-n alb, plină de voioşie
şi tot timpul avea pe cap o scufiţă roşie;
nu era singură la părinţi, avea patruzeci de fraţi
toţi ajunseseră nişte hoţi, albi cu negru pătaţi;
într-o zi o doamnă-n vârstă şi machiată prost
veni să-i fure şi să-i dea lui bej-împărat contra cost
zis şi făcut, îi încărcă într-o dubiţă
dar slava domnului, tânăra domniţă
lăsă în urmă-i un şir de boabe de fasole
ca să-i fie mai simplu s-o găsească lui manole;
manole, iubitul ei, mare meşter la palat
numaidecat îi ajunse pe covoru-i fermecat
dar şoferul dubei mai isteţ din fire
era chiar greuceanu îmbrăcat în mire;
mai departe, ca-n filmele lui john woo
fu rost de bătaie… apăru şi passepartout,
dar cu toţii înlemniră când apăru cel mai dur –
winnetou cel roşu, cu al său excalibur…
(felicitari, radu)
de ziua lui un gura-leului cool, ca să fie-n trend/ şi-a invitat toţi prietenii la disneyland/ dar păpădia, sensibila de ea, cât ai clipi s-a dus/ căci toţi vroiau musai să se dea în montagne-rousse//
dacă florile ar putea să-şi aleagă
destinatarii – uau, ar fi o treabă
parcă o văd pe trista lăcrămioară
făcând cu mâna pe peron, în gară
unei studente slăbuţe de la medicină
neepilată, cu păr lung, dulcică şi senină
conului trandafir, ţepos şi plin de el
ce bine i s-ar potrivi un tip numit aristotel
proaspăt bărbierit şi duhnind a pomadă
care doar ce şi-a făcut o labă, acasă-n cadă,
macul sigur visează să-i facă viaţa un pic mai roză
unei copile de o frumuseţe rară, atinse de tuberculoză
îmbujoratele muşcate s-ar potrivi aşa frumos
pe pervaz, lângă puştiul roşu în obraz şi mâncăcios,
zambilele s-ar ataşa acum, pe loc
de-o fată bună, dar lipsită de noroc
şi sunt convins, pedantul şi scorţosul crin
ar da orice să întâlneasc-o tipă manechin;
în rest, se ştie, florile de nu-mă-uita
s-ar potrivi oricui, oricum ar arăta
cât despre broşele acelea mici numite flori de măr
nimic de zis – stau cel mai bine la iubite-n păr
iar florile de plastic, of! sărăcuţele de ele
ar asculta ziua toată numai şi numai manele.
dacă vă e poftă de-o gură de aer viciat/ trageţi în piept La haine, neapărat/ şi un p.s. pentru fanii lui vincent cassel/ da, aţi ghicit, băiatul rău e el//
amuzant şi înfricoşător, ca un film bun cu vampiri/ plin de sensibilitatea aia rece, nordică, pe care o admiri/ ciudată combinaţie e Let the right one in/ şi numai pentru artwork, şi tot merită din plin//
hei, hei, la margine de câmpie
primăvara a venit în vrie
cei căţiva greieri supravieţuitori
ai iernii triste, se-ntorc răzbunatori
sunând la poarta vecinelor furnici
şi-apoi tulind-o-n lanul de urzici;
tulpinile de-arin sînt toate pline
de stencils şi graffitti anodine:
Nu tot ce zboară se mănâncă
semnat: fluturimea liberă, aripa stângă
şi încă unul, semnat cu pseudonim
de Miri, gândăcelul anonim:
Mai multe picioare
mai multe şanse de scăpare!
căci fluturii şi gândăceii-s plini de graţie
dar sincer, nu prea au imaginaţie;
iară colea, sub un plop
uite – un lăcust miop;
trezit şi el la viaţă cu întreg ogorul
tot sare încercând să işi ia zborul
şi se tot izbeşte, ba de un arac
ba de o frunză mare de spanac;
unde s-o grăbi, dracu’ ştie
cert e ca după înca o cascadorie
lovit, zdrelit şi fracturat
cu psihicul tumefiat
şi complet întors pe dos
işi zise: of! mai bine-o luam pe jos
că-n ritmul ăsta ajung la oftalmolog
şi cu depresie şi cu hemoragie şi olog.
Ala, decisă să-l cunoască pe M’bik, dragul de el
trimise prin Todd, infirmierul personal, un bileţel;
doar că printr-o uriaşă şi nespusă-ncurcătură
biletul ajunse la burduhănosul Ruff, hm… ce cotitură!
– episodul 5 –
Dar înainte de orice, câteva vorbe despre Ruff cel corpolent,
o namilă de om cu voce tunătoare şi ton impertinent,
fost măcelar, apoi navigator, acum e un vestit pirat
ce-n căutare de comori colindă mările în lung şi-n lat
vă întrebaţi ce caută Ruff la clinica lui dr. Flitt – ei bine,
ar trebui numai să-l vedeţi şi-ar fi clar pentru oricine:
plin de zgârieturi pe-obraji, la ochi, pe frunte şi pe piept
e clar că are o problemă, nu tre’ să fii cine ştie ce deştept
şi dacă vă mai zic că-n loc de mâna stângă are un cârlig
cu care se tot scarpină pe faţă şi pe corp, mai şi mai aprig
treaba-i cam clară, doar diagnosticul lui dr. Flitt ar mai fi de zis
nostalgie de os absent, plus un sever brutallis metamorphosis
se pare că Ruff fusese hăt! pe vremuri pe-aicea internat
dar neavând răbdare, părăsise clinica cu braţul amputat
până ca procedura de acomodare cu braţul lipsă să se completeze
şi îşi montase singur un cârlig, refuzând s-alegă una din proteze
aşa c-acum corpul său nu acceptă un cârlig în loc de mână
şi când pe faţă se scarpină, pur şi simplu nu mai are frână;
iată’l pe Ruff plin de zgaibe, cum dup-atâtea urlete şi-atâta vrie
ţinându-şi mâna cu cealaltă, se-nfruptă cu faţa direct din farfurie
oribil concert de horcăieli, sorbituri şi plescăieli pe care Ruff
îl oferi colegilor de salon, apoi trase o râgâitură plină de năduf;
şi ridică farfuria cu resturi de zeamă, carne şi-un pic de pâinică –
căci nu v-am zis, pe umărul său şedea ţanţoşă Tina, o maimuţică;
ce tot foşneşte pe sub mine? hmmm, pe toţi dracii, o hârtie
şi silabisi bileţelul cu picurii de supă prelingându-i-se pe bărbie;
apoi rânji; cred că v-aţi dat seama, frumoasa Ala e-n mare pericol
of! mi-e groază, vă las, simt că deja mă-nţeapă-ntr-un ventricul;
şi pinguin să fii, focă sau urs polar/ şi tot nu te-ai bucura că ninge iar//
pielea capului divin
iar s-a iritat puţin
şi de astăzi dimineaţă,
dă-i şi scutură matreaţă;
un pitic
un pitic hidrocefal
cu geacă de piele fake
un pitic hidrocefal cu geacă de piele fake
crăcănat, ascunzând sub pantalonii mulaţi,
lila
cu talie joasă, în chiloţii versage
o puţă mică şi flască
croită dintr-un asimetric sex de femeie
de un doctor nepriceput,
cu ciocate nou-nouţe,
curea cu ţinte, cămaşă de mătase deschisă
la ultimii patru nasturi, lăsând
să se întrevadă salteaua de floci de pe piept,
mărul lui adam colţuros
ca pepenii pătraţi de la tokyo,
păr rar şi gras ca o perie veche care a făcut istorie
prin spatele aragazului, un păr obosit să se tot roage
să mai rămână un pic, măcar un pic
pe ţeasta transpirândă, ochi mici şi răi, sprâncene dese
şi pline de mătreaţă,
cu două peşteri uriaşe pline de păr în loc de nări,
smead, cu o ureche clăpăugă,
murdar sub unghii
cu numele copiilor tatuat pe tibie
şi peltic
cam atât şi încă un pic
de urâtă e minciuna
l’humanite i-un film frumos şi trist şi-aşa de-ncet/ sa-l vezi e ca şi cum te pune cineva să-nghiţi o lingură de-apret//
un pui de crotal cam sâsâit
pe nume Sssebi, cum aţi bănuit
ziua, în amiaza mare
ieşi să îşi ia de mâncare
oferta nefiind prea bogată
înfometat, se hotărî pe dată
uite un rac – sssă-l fac pane sssau friptură?
mmm… simţi o ploaie abundentă-n gură
racul de-un rosu-aprins văzându-se deja antreu,
simţind că viaţa lui atârna de-un fir de tupeu,
răcni peste umăr, cum se dădea cu spatele prin deşert
hai frate, nu mă mai enerva şi tu, nu vezi că-s fiert?
de dimineaţă numai ce-l aud pe mişu
dragilor – meeting, că avem un issue;
şi nici n-apuc bine să beau o cafea pe hol
că aflu repede c-avem un conference call
acuma… nu c-aş fi cine ştie ce lingvistic mânz
da’ chiar să poţi zice numa’ lunch în loc de prânz?
şi sincer nu c-aş avea io cine ştie ce sânge de dac
dar chiar să nu-ţi vină să zici bleah! ci – yak?
nu sînt absurd, sînt vorbe greu de-nlocuit în română
dar nu e cazul lui oops, (ştii, când scapi ceva din mână)
şi cumva, cumva, înţeleg dorinţa asta de-a fi cool
da’ când nu mai poţi mânca, nu mai zice că eşti full
acuma, nu mai mult, doar într-un singur vers
hai – două, vă rog io mult, s-o luăm şi invers
v-ar conveni să vă aresteze într-o zi un garcea:
mâinile sus, aţi făcut româna harcea parcea!?