ştiu o fată – pui de drac
o iubesc, n-am ce să fac
am ales-o din grămadă
c-avea şi coarne, şi coadă
iar acum când o mai face
pe-un înger cu vino-ncoace
parcă îmi cam derutează
conştiinţa nu prea trează
că nici dracu n-a văzut
deşi cred – i-ar fi plăcut
pfui! filozofică şaradă –
înger cu coarne şi coadă
11 comentarii
papagal flaushat,
minotaur vers-at
in rime inflamat,
de pitici adorat,
tronand in aceasta cutie,
ca pe-un mare platou,
o unica si afumata scrumbie.
cu poezia-n pahar
si rictus spectral
singurul capital
in afara de ciupercile pe care fireste, intre degete le adaposteste
hahahahaha…
Asta a devenit preferata mea.
Spunea cineva ca Muza te-a lasat,/
Tare, tare mult s-a inselat. 🙂
vezi sa n-o scapi in cafea…
ca se face mica neagra,
si de poet nu te mai vrea..
a fost odata un magarus
pe un drum alb de tara
intr-o seara inalta de vara
avea la spate o caruta cu tot ce lipsea
si nu stia mai departe
pe ce drum sa o ia
era si cam surd de urechi
desi le avea perechi
ca niste lalele
mancate
pe nemestecate
a doua zi poteca isi frigea spinarea la soare
si magarusul porni din nou la plimbare
pe drum se gandea ca un zambet ar vrea
nu de la altii, ci de la sine
ca era obosit de drumul din spate
paralel mereu cu două şine
s-ar zice ca …din anonimatul tau stai si-l privesti …
si catre padurea ta fermecata pas cu pas il amagesti.
altfel de ce-ar trage la o carutza anonima ?…
numai ca tu sa-l vorbesti de rau,
in idea ca urechi n-are s-auda saracu, zau !?
hai mai taci
du-te si roade alta idee
poate-ti cresc ganduri mai cretze
ginduri mai cretze n-am, deci ti le las tie..
tot ce am e cascaval… si ca nu fac pe mine de frica pisicii interesanta ce te dai !
cam prea eretice versuri!
