sorry, kid, i’ve accidentally dropped your storybook into the thought blender

a fost cândva, demuuuult, demult tare
o tânără prinţesă cu nasul cam mare
era toată îmbrăcată-n alb, plină de voioşie
şi tot timpul avea pe cap o scufiţă roşie;

nu era singură la părinţi, avea patruzeci de fraţi
toţi ajunseseră nişte hoţi, albi cu negru pătaţi;
într-o zi o doamnă-n vârstă şi machiată prost
veni să-i fure şi să-i dea lui bej-împărat contra cost

zis şi făcut, îi încărcă într-o dubiţă
dar slava domnului, tânăra domniţă
lăsă în urmă-i un şir de boabe de fasole
ca să-i fie mai simplu s-o găsească lui manole;

manole, iubitul ei, mare meşter la palat
numaidecat îi ajunse pe covoru-i fermecat
dar şoferul dubei mai isteţ din fire
era chiar greuceanu îmbrăcat în mire;

mai departe, ca-n filmele lui john woo
fu rost de bătaie… apăru şi passepartout,
dar cu toţii înlemniră când apăru cel mai dur –
winnetou cel roşu, cu al său excalibur…
(felicitari, radu)

Comentarii

dar șoferul dubei mai isteț din fire
era chiar greuceanu îmbrăcat în mire;

mai departe, ca-n filmele lui john woo
fu rost de bătaie…apăru și passepartout,
dar cu toții înlemniră când apăru cel mai dur
winnetou cel roșu cu al său excalibur…

dar praslea voinicul il astepta cu palosul ridicat
cu un picior intr-un condur de cristal incaltat

ragea belicos, o punguta cu doi bani furase
iar soldatelul de plumb cu baioneta fundul i-l intepase.
De-l prindeau il spanzurau, ca pe lenesul din sat
Dar a fi fugit furand un cal numit El-Zorab.

manole intelese dintr-o data
ca asta nu-i povestea lui
si nu poate juca asa,
cum ivcelnaiv ii canta,
il apuca deci autonomia,
ca pe ungurii din romania
isi depuse demisia catre narator,
si il numi deschis "rauvoitor"
pentru contaminarea fiecarui element din poveste
cu ironii prozaice si
referiri subliminale
cu scopul de a face personajele banale
si invoca aici boabele de fasole
care provoaca balonare

manole intelese dintr-o data
ca asta nu-i povestea lui
si nu poate juca asa,
cum ivcelnaiv ii canta,
il apuca deci autonomia,
ca pe ungurii din romania
isi depuse demisia catre narator,
si il numi deschis "rauvoitor"
pentru contaminarea fiecarui element din poveste
cu ironii prozaice si
referiri subliminale
cu scopul de a face personajele banale
si invoca aici boabele de fasole
care provoaca balonare

dar nu-i mai pasa de scufitza ei ca altadata,
si-si zise gros in barba-i lata:

mai bine pun o frina brusca,
sa vada toti ca m-am accidentat in zbor,
iar dupa, ma duc la amanta mea acasa,
ca tot n-am nici un chef sa ma insor!…

dar cum avea părul numai ţepuşe,
se-ţepară toţi şi nu mai apucară să se împuşte –

au adormit ca pruncii-n grădina de varză…
"Mami, cine-aduce bebeii dacă nu-i rost de barză?"
"Copiii se nasc din picături de Pepsi-Cola,
devin brusc independeţi şi se fac rock'n'rolla"

Dar, surpriza!domnita avea nasul taiat,/
Matroana spunea ca nasul mare-i un pacat.

Infuriat la culme, junele Manole/
Baga pe gitul babei bobii de fasole./
Pe data un vrej se ridica spre nori/
Manole si Cârna urcara pe el in zori.

dar
cei patruzeci de hotzi fratzi in alb si negru consacrati,
nu se vroiau nicicum salvati
cu bibaduza prost machiata
se intelesera pe data,
banii lui bej imparat sa-i imparta
dupa modelul rapirii din irak indelung studiata
desi nu atat de bine aprofundata
ca cea din serai
din lipsa de cai.
asa ca fratii intreprinzatori,
antreprenori latenti,
care visau sa isi deschida pe termen lung un coafor
pe manole mi-l aruncara de pe covorul fermecat
cu boabe de fasole aruncate-n cap
cu o prastie improvizata din elasticul de la chilotii doamnei prost machiata

aa, (daca publici strofa mea, imi esti dator cu o cafea)

Nu am reusit sa sintetizez intr-o strofa si jumatate 🙂

dar cand să aterizeze uşor pe dubiţă
se agăţă surprinzător într-o undiţă

şi în timp ce manole încerca să scape
dubiţa, de bej-împărat era tot mai aproape
şi doamna, din ce în ce mai în vârstă
deja visa la o nouă şi mult-dorită revistă

atunci cei patruzeci de fraţi pătaţi furioşi
se uniră hoţeşte şi, pentru cei foarte curioşi,
au reuşit să fure undiţa care îl încurca pe manole
şi au terminat povestea cu boabele de fasole.

iar eu, un nou povestitor de conjunctură,
am încălecat şi am luat-o pe scurtătură,
râvnind la postarea de miercuri dimineaţă
ca la un trofeu ce îmi mai lipsea din viaţă.

vă mulţumesc mult tuturor
văd c-aţi avut ceva spor,
pentru mine-i tare important
să ştiţi că-n voi şade un versant

câştigătorul a fost ales
în primul rând că a-nţeles
tema şi spiritul, a fost imaginativ
şi fireşte, i-a ieşit tare distractiv

şi-o notă specială, pentru Anonim –
la cât ai scris, o cafea e prea puţin 🙂

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *