#41 l’humanite i-un film frumos şi trist şi-aşa de-ncet/ sa-l vezi e ca şi cum te pune cineva să-nghiţi o lingură de-apret// recomandez miercuri Tweet Niciun comentariu ← povestioare din deşertul cu mult soare (7) → imposibil să nu fi dat nas în nas cu el Lasă un răspuns Anulează răspunsulAdresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *Comentariu Nume * Email * Site web Salvează-mi numele, emailul și site-ul web în acest navigator pentru data viitoare când o să comentez.