Poezie

dora – o pasăre colibri
se simţea aşa… cam gri
şi în a ei nimicnicie
avu în cap o fantezie

cum ar fi să mă ridic drept în zbor
deasupra ăstei tufe şi să nu mai cobor?
fată, niciodată să nu zici niciodată,
îi zise-o prietenă mai înciudată

dar dora, mititica, idealistă şi încăpăţânată
se ridică din tufa de zamioculcas pe dată
însă – imensă-i fu minusculei surpriza
de a crezut că cine ştie? a luat-o briza?!

sub ea decorul se schimbă rapid
în locul tufei apăru brusc un zid
apoi o plajă c-un resort baban
şi imediat după – marele ocean

apoi zări drept sub ea un pici
gălbui la faţă şi cu ochii mici
urmară întinderi de apă nesfârşite
şi teritorii nisipoase, de soare pârjolite

şi cum tot fâlfâia dora tot pe loc în zbor,
răcni – opriţi pământul, că vreau să cobor
hei, oameni buni am ceva măreţ să vă zic
am ameţit, opriţi-l, please, că mă oftic

şi iată cum inima emoţionatei colibri
prinse a bate şi mai tare, până când muri;
ce nu ştia e că marele galileo galilei
avea sa-i fure câteva dintre idei.

foarte probabil la fel ca şi mine,
aţi fost şi sînteţi victime senine
ale unor maeştri dezinformatori
în legatură cu ai lumii descoperitori

columb, diaz, vasco da gama
din pagina-mi iese cardiograma
acum că ştiu tot adevărul
pe mână se ridică părul;

dar, hai istoria să n-o lungesc
mai bine repede să povestesc:
în 1153, în urma epidemiei de holeră
asia fu descoperita de o râmă aventurieră!!!

dânsa-şi croi drum pe sub pământ
unde văzu cu ochii, până când
din micul ei sătuc ciumat din europa
s-a trezit direct în altă lume – hopa!

„ya uite, spre exemplu, la ochyy ăstuy domn
parcă numai ce s-a trezyt dyn somn
şy palid e, şy-y îmbrăcat neconvenţyonal…”
atât a apucat săraca să noteze în jurnal

şi nu vom şti ce altceva a fermecat-o
că a venit o găina şi a decapitat-o;
pe mormântul ei, simbolic, stă şi astăzi scris:
te vom yuby mereu, dragă Fyfy L. Onys –

(căci râmele – nu cred că ştii
urăsc din tot sufletul litera „i”
de ce? e simplu de-observat –
că-i ca o râmă cu capul tăiat)

noroc cu râma dolofană pe numele ei seby
care mi-a zis adevărul despre multe trebi
promit şi mâine noi dezvăluiri
despre-ale lumii mari descoperiri,
sandra?

doamnelor, domnilor,
vă salut naiv ciopor,
în astă seară,
la o ţigară,
m-am gândit niţel
şi mi-am pus un ţel –
ce mai tura-vura,
îmi depun candidatura
pentru funcţia de preşedinte
şi mă jur pe cele sfinte
că voi sluji întreg electoratul
şi de duh săracul, şi bogatul
da’nainte, cum se cere –
iată ce îmi e avere:
posed nişte terenuri infinite
pline de lucruri nepovestite
o vilă uriaşă, de neam prost
în care umblă gândurile fără rost,
iar la parter
un atelier
de manufacturat vise
cu ferestrele deschise
(director de vânzări i-o libelulă
din păcate cam credulă)
lângă, ar mai fi un prăfuit şopron
în care zac curcubeul şi-un sotron,
mai am un înger păzitor hain
care se vaită că doarme cam puţin,
o buburuză
care-mi e muză,
prin buzunare
mai am o boare,
două chinchille cam neghioabe
care îmi suflă versurile alea slabe,
o colecţie de icoane pe care o donez
din când în când la rubrica recomandez
şi-o emotivă, mult iubită păpădie
de care-s îndragostit, dar ea nu ştie;
având în vedere cele prezentate
sper să mă alegeţi în unanimitate.