ceaţa e o şansă unică pentru cei mai realişti trecători/ de a fi şi ei, în sfârşit, un pic cu capul în nori//
Poezie
6 comentarii
5.
foarte puțin din ploia de aseară care
ți-a udat umerii și fața, iubitule
era de la mine; să-ți explic – ieri,
când pregăteam cina
am plâns abundent, pe de o parte
pentru că tăiam ceapă, pe de altă parte
pentru că mirosea a bine și a bucătărie mică
și a un iubit care vine să îmi dea o palmă
în glumă, peste fund, pe neașteptate;
eu plângeam, în bucătărie era foarte cald
iar lacrimile mele s-au evaporat prin geamul deschis,
aproape puteam să le văd – până la cer,
din ele s-au făcut niște nori din care, în pofida tuturor
prognozelor meteo, a picurat pe fața și pe umerii tăi
așa că, atunci când ai venit și te-am sărutat,
nu ți-am zis, dar aveai gust de ceapă
și de bucătărie mică și de palmă
în glumă, peste fund.
am un copil
tare debil
nu stă în loc
aproape deloc
ziua intreagă
de mine se roagă
să îi explic
orice mizilic:
că de ce e apa apă
că de ce acul ințeapă
de ce e frig în frigider
cum de ajunge apa-n cer;
vrea de mâncat
doar aer curat
doarme puțin
ce mai, i-un chin;
să-l pedepsesc – nu pot
că-l doare în cot
să-l reneg – nu-mi vine
că e copilul din mine
iubito, nu știu ce-o să facem
se scumpesc toate nemăsurat de mult
plătim fiece zâmbet cu preț de adult
ca să nu mai zic de prețul pe un tumult
iubito, nu știu ce-o să facem
rămânem din ce în ce mai rar singuri acasă
găsim „demodat” și „incomod” sexul pe masă
cumva, simt c-am picat în a timpului plasă
iubito, nu știu ce-o să facem
organismele ni-s din ce în ce mai uzate
săruturile și-au pierdut din elasticitate
nu mai avem zgaibe în genunchi și pe coate
iubito, nu știu ce-o să facem
nu mai ești cea de care m-am îndrăgostit
nu mai știi să faci un bărbat fericit
alături de tine nu mă mai simt împlinit
iubito, normal că știu ce e de făcut:
ne refugiem în strofa asta fără rimă,
am pus-o intenționat la final, poate
nu se mai obosesc s-o citească;
acum, că le-am atras atenția
de la problemele noastre cu
problemele lor,
să știi ca ne
putem iubi
aici
pâna dimineață, inclusiv pe masă.
mi-a luat vântul pălăria/ și-a dus-o pân’ la maria; aceeași maria//
nu încetez să mă mir cât de bine amestecă în filmele lor, sud-coreenii/ umor, tragism, violență, delicatețe, profunzimi și tâmpenii//
azi e ambalaj muzical, ieri era muza în poezie
un sec, statistic M sau F pe-o bucată de hârtie
bravadă în centimetri, sau și mai tare, în inch
motiv de-ajuns acasă dimineaţa devreme, la cinci
catalizator de despărţiri, atunci când lipseşte
poate face o fată să se plimbe pe stradă c-un peşte
generator de „wow” sau „se întâmplă, stai liniştit”
drog nemilos, sub influenţa lui poţi ucide, orbit
sport pentru unii, pentru alţii sigura şansă
de a-şi face intrarea în vreo ermetică branşă
le dă pisicilor nebănuita, nocturna putere
de a imita bebeluşii prelung, din plăcere
încurajează fumatul, prin ţigara de după
dar şi cititul de miller, dacă te preocupă;
parte din aproape orice-njurătură
puţin mai obosit după fiece aventură
în grup, cu accesorii, extenuant, sălbatic,
sau leneş, pe tăcute, trist şi apatic
sexul va rămâne mereu motivul pentru care
un copil vrea să crească mai repede mare.
vă recomand sincer și fără glume/ cea mai frumoasă carte din lume//
sînt mai rău decât câinii;
seducători purtători ai unei boli care nu iartă,
ei se învârt printre noi nestingheriţi și
atenţie! cei turbaţi nu diferă prin nimic
de cei normali: au tot două antene,
tot șase picioare cu care simt gustul
iar mușcătura lasă un semn minuscul,
mai mic chiar decât cel al unui sărut. Boala
ajunge în sânge instantaneu; subiecţii
acuză fluturări intense în zona stomacală,
ca și cum ar avea prizonieri în stomac un stol de fluturi
care se zbat să iasă. Manifestările uzuale includ
stări ciclice de agitaţie și prostraţie
precum și tendinţa de a scrie poezioare
despre dragoste și fluturi.
4.
normal că îmi amintesc de tine,
ești tipul pe care m-am
chinuit să-l uit ani de zile; dimineaţa
mă trezeam cu groaza că iar te-am visat
și trebuie să-mi schimb chiloţii.
Serile încercam să văd filme tari, cu imagini
vii, am apelat chiar și la genul horror,
sperând să nu te mai visez. Tu nu știai
toate astea, mamei nu i-am spus, frate n-am –
am început să vorbesc cu plantele despre tine.
Așa că dacă te salută castanii din cișmigiu,
catalpele din gradina botanică sau vreun lan de maci
își pleacă frunţile în faţa ta, să nu te miri.
Of, te-am iubit atât de mult
că până la urmă am dat la
agronomie.
bieţii pitici de grădina au toţi faţa spartă
cana preferată rămâne mereu fără toartă
pechinezii ajung nţ nţ mareşali de canapea
şi cineva o invită pe tipa după care te uiţi, la cafea
furnicile muncesc o viaţă de furnică
şi-ajung tot sub bocancul lui nea gică;
şi poţi freca cu ce vrei tu, mult şi bine și cu spor –
nu scoți mirosul de pipi de pisică din covor
dor – rotund cum e, ca un măr, nu se poate traduce
şi nici nu-ţi poţi alege ce an îţi scriu pe cruce;
nu merge netul când ai de primit ceva important
tu le ceri un sos dulce, ei îţi aduc din ăl’ picant
când erai mic ai vrut să faci volei şi atletism
dar te-ai ales cu celulită, pistrui şi cu strabism;
la picnic, printre manele, parcă ai IQ prea mare
după filmele lui lynch pare mic, mic – ce dezolare
e aiurea, dar n-ai nicicum ce să-i faci
boii refuză să tragă tot la cei săraci
şi, da, la naiba, n-ai cum – ce nedrept –
să pui în vorbe ce șoptește inima din piept.
dacă loft era un film hollyoodian/ nu cred c-aş fi dat pe el vreun ban/aşa, cu regizorul ăsta belgian/ dark şi amuzant – sînt fan//
workoholicii au parte, e adevărat, de fală
dar când ajung acasă, viaţa le e goală
tipii care schimbă lumea nu primesc
prea multe like-uri în epoca-n care trăiesc
cel care, vrând-nevrând, răceala o îndură
primeşte-n schimb, ha, ha, ha temperatură
cât despre ceartă, se-ntamplă să irupă
numai pentru partida de amor de după
cele mai frumoase picioare, se ştie
sunt ale fetei cu privire pustie
drăguţii iepuraşi, subiect de generală simpatie
îşi trăiesc viaţa în of, of, nesfârşită vrie
când în sfârşit îţi găseşti împlinirea în amor
în scurt timp, probabil, el se va muta-n ulan bator
de ştii a scoate sunete magice pe gură
probabil nu eşti prea măiastru la sculptură
iar când ajungi, finally, să te uiţi în ochii Lui
e prea târziu, nu mai poţi spune nimănui.
tu îmi placi
eu îţi plac
imaginează-ţi situaţia asta
ca pe o bancă, iubito; ne deghizam în
noi înşine, intrăm în ea cu ce avem
pe noi şi ieşim mai bogaţi cu un sac
de clipe frumoase;
apoi, ca să nu repetăm greşeala lor,
ne despărţim;
we split and we never meet again.
Ne punem fiecare partea lui
de clipe frumoase
în câte o bulă, cum ce bulă?
a! am uitat să-ţi zic: acum
trebuie să-ţi imaginezi timpul
ca pe o apă minerală cu bule…
într-o cutie mică de chibrit
am găsit închis un greiere lihnit
care-şi pierduse raţiunea de a fi
şi fredona într-una gri-gri-gri
când eram mic-mic credeam că norii
se formează din aerul expirat de bunica
mai târziu am suspectat că, de fapt, norii
se fac din laptele pe care-l refuză pisica
apoi am avut o noua ipoteză – că norii
sînt o gigantică vată pe băţ fără băţ
şi mă chinuiam mult să conving trecătorii
că pot circula cu capul în ei dacă eu îi învăţ
mi-a mai trecut prin minte că norii
sînt peruci de păr alb, pufoase ca ceaţa
asta lămurind cumva originea ninsorii –
se întâmplă când îşi scutură dânşii mătreaţa
recent însă, am aflat de la un om de ştiinţa că norii
sînt mase vizibile de picături de lichid condensat
infirmându-mi astfel cea mai recentă teorie, că norii
sînt solul pe care călcam când ajungem la cer. Ce păcat.
să dea domnul să îţi fie cel mai bine
dar când respiri să-ţi aminteşti de mine
îl vezi pe tipu’ ăla? da, ăla burtos şi transpirat
cu el să trăieşti fericită de îmi cazi în păcat
dacă te mai uiţi visător la alte femei
să ţi se rupă jeanşii-n cur la parada gay
doamne, dă-i doamne să facă plinul cu benzină
dacă mai dau de vreun fir de păr blond în maşină
dacă mai omiţi să mă prezinţi unor amici
să fii un fel de moromete dar cu două bisisici
dacă te sun şi iar nu răspunzi la telefon
să te distrezi singur acasă de revelion
dacă mai bâigui noaptea nume de gagici
vedea-te-aş alergând gol prin lanul de urzici
dacă încerci o dată să mai minţi
să-ti cadă patru, ba nu, şase dinţi
dacă mai povesteşti ce mişto era fosta, la vre-un şpriţ
să-ţi prinzi ştii tu ce piele în fermoarul de la şliţ
lapida-te-aş cu scaieţi şi licurici
dacă mai pierzi la cărţi şi te oftici
daca mă-nşeli să-ţi schimbi numele în filofteia
şi să-ţi facă curte doar bărbaţi de vârst-a treia.
în after hours e ca-n viaţă/ întâlneşti o fată şi brusc eşti în ceaţă//
sînt o pasăre
cu conştiinţa atât de curată
gândurile mele
încap lejer în tigva atrofiată
sînt o pasăre
am câte un ochi pe o parte
aşa că nu voi putea
citi nicicând ca lumea o carte
sînt o pasăre
aerul mă împinge în sus, către zenit
cu o forţă egală
cu îndrazneala de a face ce mi-e menit
sînt o pasăre
mă hrănesc cu privirile voastre invidioase
penele mele
sunt din acest motiv atât de lucioase
sînt o pasăre
care zboară doar înainte
aripile mele
bat şi ridică în aer cuvinte
sînt o pisică
îmi cer mii de scuze pentru deranj
mi-era foame
şi-am halit o pasăre gălăgioasă de culoare oranj.
omenirea se întoarce de unde-a plecat
văd clar drumul ei înapoi spre păcat
văd ziua în care goana plină de frenezie
după surse alternative de energie
ne va face să închidem într-un bec doi licurici
forţându-i să facă sex când apăsam pe un switch.