norii

când eram mic-mic credeam că norii
se formează din aerul expirat de bunica
mai târziu am suspectat că, de fapt, norii
se fac din laptele pe care-l refuză pisica

apoi am avut o noua ipoteză – că norii
sînt o gigantică vată pe băţ fără băţ
şi mă chinuiam mult să conving trecătorii
că pot circula cu capul în ei dacă eu îi învăţ

mi-a mai trecut prin minte că norii
sînt peruci de păr alb, pufoase ca ceaţa
asta lămurind cumva originea ninsorii –
se întâmplă când îşi scutură dânşii mătreaţa

recent însă, am aflat de la un om de ştiinţa că norii
sînt mase vizibile de picături de lichid condensat
infirmându-mi astfel cea mai recentă teorie, că norii
sînt solul pe care călcam când ajungem la cer. Ce păcat.

Comentarii

Nuuu… Norii se nasc din idei si ganduri ce ies dintr-o ureche
si se inalta usor spre cer.
Majoritatea se sparg dar unii se fac din ce in ce mai mari. Si nu mai pier.

pe cînd pur şi simplu eram ,
aproape de ei , de nori
mă credeam
acum apropierea s-a făcut
tulburătoare , ca un făcut …

norii sunt carti de vizita spre suflet,
si am sa scriu pe fiecare in parte
un rand dintr-o poveste ce se pierde apoi in ceata timpului de maine…..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *