Poezie

curcubeul

azi ne-am certat de la forma
lui 3 – tu susțineai că este egal cu cele
două părți care îl formează
iar eu încercam să te conving
că e mai mare ca doi;

ieri – ne-am luat de la o frunză de
catalpă; eu susțineam că are forma unei inimi
tu – că are indiferența unei frunze;

mâine, probabil că ne vom certa de
la ordinea anotimpurilor
sau de la axiologia scamelor
de pe covor;

dar știi prea bine
că o facem doar pentru că
între furtuna din sufletul meu
și ploaia din ochii tăi
se arcuiește în final
un curcubeu așa de frumos
că ne place
să-l admiram
cu orele
cu zilele
ba cu orele
ba nu, cu zilele.

lovez
duminică
4 comentarii

citiţi-vă cu atenţie eticheta

fiecare om
uriaş sau gnom
are pe interior
la fel ca puloverele
o etichetă
pe care e scris
frumos, cu dichis
termenul de valabilitate;
mai exact, sînt precizate
numerele de utilizări
pentru care sînt prevăzute
diversele noastre
funcţii şi organe
oase şi timpane;
eu mi-am descoperit-o
din întâmplare
fiind puţin întors pe dos
pe plan amoros;
citind-o, am aflat că
inima mea mai rezistă la
şase despărţiri
de orice natură
şi de orice anvergură
ficatul –
la douazeci şi una de nopţi
de beţie,
urechile mele mai pot
îndura opt mii unsprezece
cuvinte de reproş
sexul meu – încă XXX
partide de amor
indiferent de dormitor
iar ochii mei
te-ar putea privi la nesfârşit
făcînd ceva afurisit,
iubito

lovez | observez | reflectez
joi
7 comentarii

fricile pe care le cunosc personal

frica de spart bibelouri și pahare
de când eram mic și n-aveam stare
frica de cleiosul întuneric
și de dubitativul teleferic

frica de zbor cu avionul
sau să n-o fac pe bufonul
teama de apă prea adâncă
dar și de marginea de stâncă

spaima c-o să ies pe primul loc
teama firească de zbang, trosc și poc,
că n-o să ne-ajungă dulceața de fragi
sau că îmi zâmbesc fals cei dragi

răutatea celor din jur mă face-anxios
ca și visul că ma sărută pe gură un mustăcios
mi-e frică de știi, mă gândeam să mă mut la tine
și de cum ai putut să-mi faci asta, să-ți fie rușine

mi-e teamă de forma înșelătoare-a lui 2
ca și de pronumele personal efemer noi
mi-e frică de verbele la viitor
conjugate după, fumând, pe covor

sînt timorat într-un lan nesfârșit de secară
și mi-e frică nu de ratare, cât de șutul in bară
iar când mă uit in ochii tăi umezi, limpezi și mari
mi-e c-o să cad în ei și-or să mă pescuiască niște pescari.

reflectez
duminică
8 comentarii

începători absoluţi

am ceva pentru tine
dar nu ştiu cum să ţi-l dau
n-am mai avut niciodată ceva pentru tine
scuza-mă, sînt începător

nici măcar nu m-am uitat
să văd ce am, poate e doar un zâmbet
şi pot să ţi-l strecor
printre câteva cuvinte de complezenţă

poate e un cântec, cântecul nostru
poate o respiraţie caldă şi umedă
poate e un sărut părintesc pe frunte
poate e o gâdilatură cu pleoapele
poate e un crab care la cea mai mică mişcare
greşită te va face să suferi

dar tu nu te întrebi ce poate fi
pentru că n-ai mai primit
niciodată ceva de la mine
te scuz, eşti o începatoare

şi nici macar nu ne-am cunoscut.

lovez
duminică
4 comentarii

poezia

e printre vrăbii şi picamăre, în stradă
în nasturele lipsă al lui omu’ de zăpadă
e în freza nu-ştiu-cui
e în puful de pe pui

e în ochii de chinez
în bastonul de burghez,
e în cum îl faci pe şase
sau la doamna care coase

uita-te atent la lună
la un sâmbure de prună
la mătreaţa lui nea gelu
sau la marmura din bellu

atinge cu ochii-nchişi
frunzele de prin caişi
ţurţurele-clei-de-gheaţa
sau particula de ceaţă

ai sa vezi, e poezie
doar să ai pix şi hârtie.

nu aberez
vineri
4 comentarii

16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu

6.
când te privesc sînt ca hipnotizată;
fără să vreau, mâinile mele au început să
îşi dorească autonomia;
gândesc, se mângaie una pe alta
şi mai fac câte şi mai câte singure;
sînt la mâna lor, cum s-ar zice –
ieri m-am trezit că atingeau pe fund un coleg,
cu gândul la tine, aseară au rupt şi au înghesuit
în gură o ciocolată întreagă;
a început să-mi fie frică de mâinile mele;
într-o zi s-ar putea sa ajung, mai ştii,
să bag mâna în foc pentru tine;
acum sînt la mare; mâinile mele se joacă
prin nisip, eu privesc marea; e 9 ianuarie;
ar fi trebuit să fiu la birou
dar mâinile mele au preluat controlul
asupra volanului şi m-au adus la mare;
of of, prima dată când ne vom întalni
să ai mare grijă la mâinile mele
că tare s-ar putea să-ţi şteargă
o pereche de palme.

albez | lovez | nu aberez
luni
8 comentarii

pământul, ca o pâine

în centrul pământului cică e nucleul
care îl ţine cald
deasupra lui e miezul pământului,
apoi coaja pământului, scorţoasă şi neregulată
ca la o paine cu seminţe;
din seminţele de pe scoarţa pământului cresc plante
şi urme de paşi; microorganismele astea de oameni
lasă urme de paşi: de la birou acasă; de acasă la
film, de la film la plimbare.
Mai sînt şi urme apăsate de paşi – ale
celor care fac sex în picioare.
Din scoarţa pământului iese câteodată
un abur, ca de pâine caldă; aburul se ridică la cer
şi uite-aşa se trezesc îngerii păzitori
câteodată
c-o poftă de mâncare
de mai uită de câte unul
dintre noi şi murim din neatenţie;
aşa că ar fi bine să avem
câte o pâine cu noi
când ne ducem.

albez | reflectez
marți
5 comentarii

matematica iubirii

tu ai doi ochi
eu am doi ochi
împreună avem patru ochi;
introducem cei patru ochi
în urna relaţiei noastre,
amestecăm bine
apoi, fără să ne uităm,
ha, ha, ce glumă bună –
oricum n-ai ochi când iubeşti,
extragem fiecare doi ochi.
Probabilitatea de a căpăta înapoi
fiecare, cele doua puncte de vedere iniţiale
este de douăzecişicinci la sută;
rezultă că este şaptezecişicinci la sută probabil
ca după iubirea noastră
să nu mai vedem lucrurile la fel;
ceea ce era de demonstrat.

albez | lovez | reflectez
joi
18 comentarii

pic-tac

apa și timpul
curg la fel de repede sau de încet,
în funcție de starea ta interioară,
nestingherite, imparțiale, la vale

ambele sînt ireversibile – nu le poți face să curgă
invers și ambele iau forma vasului în care sînt puse –
apa ia formă de căus, iar timpul – forma clipelor
plictisitoare sau magice în care îl punem

stai și te uiți la o apă care curge
și parcă ți se duc toate relele
și bunele; stai și te uiți cum trece timpul
și parcă ți se duc toate relele și bunele;

așa
am ajuns să fac tot felul
de confuzii caraghioase

mai deunăzi am sărit ca ars din cadă – mi
se păruse că secundele în care
făceam baie erau mai fierbinți
decât cele ale primului contact sexual

iar sub cureaua ceasului sînt mai mereu
ud leoarcă, de la stropii de apă
care măsoară trecerea timpului,
pic-pic, pic-pic, pic-pic.

albez | reflectez
luni
2 comentarii

unde se duc piticii de pe creier când se duc

un pitic dansa pe creierul meu
şi pentru că se credea dumnezeu
a mai chemat înc-un pitic

doi
doi pitici dansau pe creierul meu
şi pentru că aşa se-ntamplă mereu
au mai chemat înc-un pitic

trei
trei pitici dansau pe creierul meu
şi cu spirit gregar, deprins de la teveu
au mai chemat înc-un pitic

patru
patru pitici pe creierul meu
dansau zgomotos, şi cu tupeu
au mai chemat înc-un pitic

cinci
cinci pitici dansau fluf-fluf pe creierul meu
şi tot depănând amintiri din liceu
au mai chemat un pitic

şase
şase pitici neobosiţi dansau pe creierul meu
şi nu ştiu ce le-a venit, dar instantaneu
au mai chemat înc’un pitic

şapte
şapte pitici dansau pe creierul meu
îmbrăcaţi rogvaiv, caraghios curcubeu
şi până să zic of! ce păcat
alba ca zăpada a venit şi i-a luat

aberez
vineri
14 comentarii