legea compensaţiei

workoholicii au parte, e adevărat, de fală
dar când ajung acasă, viaţa le e goală

tipii care schimbă lumea nu primesc
prea multe like-uri în epoca-n care trăiesc

cel care, vrând-nevrând, răceala o îndură
primeşte-n schimb, ha, ha, ha temperatură

cât despre ceartă, se-ntamplă să irupă
numai pentru partida de amor de după

cele mai frumoase picioare, se ştie
sunt ale fetei cu privire pustie

drăguţii iepuraşi, subiect de generală simpatie
îşi trăiesc viaţa în of, of, nesfârşită vrie

când în sfârşit îţi găseşti împlinirea în amor
în scurt timp, probabil, el se va muta-n ulan bator

de ştii a scoate sunete magice pe gură
probabil nu eşti prea măiastru la sculptură

iar când ajungi, finally, să te uiţi în ochii Lui
e prea târziu, nu mai poţi spune nimănui.

Comentarii

Oare pentru singuratici ce compensatie ar putea fi?/
Atita liniste-n odaie incit pot auzi greierele cintind cri-cri?

singurătatea vine la pachet
cu scârţâitul de parchet
cu glasul focului din sobă
şi ronţăitul moliei din garderobă

Unii zic ca singuraticii au o gramada de beneficii,/
Altii, circotasi, ca au o viata lipsita de delicii. 🙂

Unii zic ca singuraticii au o gramada de beneficii,/
Altii, circotasi, ca au o viata lipsita de delicii. 🙂

Of, se pare ca pina si comentariul meu a tinut sa aiba pereche. :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *