bieţii pitici de grădina au toţi faţa spartă
cana preferată rămâne mereu fără toartă
pechinezii ajung nţ nţ mareşali de canapea
şi cineva o invită pe tipa după care te uiţi, la cafea
furnicile muncesc o viaţă de furnică
şi-ajung tot sub bocancul lui nea gică;
şi poţi freca cu ce vrei tu, mult şi bine și cu spor –
nu scoți mirosul de pipi de pisică din covor
dor – rotund cum e, ca un măr, nu se poate traduce
şi nici nu-ţi poţi alege ce an îţi scriu pe cruce;
nu merge netul când ai de primit ceva important
tu le ceri un sos dulce, ei îţi aduc din ăl’ picant
când erai mic ai vrut să faci volei şi atletism
dar te-ai ales cu celulită, pistrui şi cu strabism;
la picnic, printre manele, parcă ai IQ prea mare
după filmele lui lynch pare mic, mic – ce dezolare
e aiurea, dar n-ai nicicum ce să-i faci
boii refuză să tragă tot la cei săraci
şi, da, la naiba, n-ai cum – ce nedrept –
să pui în vorbe ce șoptește inima din piept.
6 comentarii