Poezie

anti-romanţa tipului fermecător care sînt

nu mai vreau să fiu fermecator
să-mi vând zâmbetele tuturor
pe-un alt zâmbet, pe o ţigară de după
pe o tandreţe strecurată în supă

nu mai vreau să fiu fermecător
de azi, corpul meu nu mai e de vânzare
gata cu nopţi pline de îndoielnic amor
bâjbâind întunericul după o dragoste mare

nu mai vreau să fiu fermecător
vreau să pot scuipa pe stradă
toată neliniştea că s-ar putea să mor
până să întâlnesc vreo albă de zăpadă

nu mai vreau să fiu fermecător
tăiaţi plasa de siguranţă a privirilor voastre
lăsaţi-mă să cad, să mă lovesc, să mor
să-mi strivesc tâmpla de frunze, de pleoape, de astre.

mă enervez
sâmbătă
4 comentarii

iubirea dintre doi atleţi

El era campionul universului la mers pe jos.
Ea era o tânără speranţă la aruncarea sinelui către înalt;
s-au întâlnit la unul dintre antrenamentele ei
de traversare a străzii către necunoscut.
Ea s-a împiedicat şi a început să cadă;
au băut ceva, s-au privit în ochi,
ea continua să cadă.
Când a încetat să cadă, era deja în braţele lui.
Au început să se antreneze împreună.
El îşi sincroniza în fiecare zi paşii cu nebunia ei.
Ea se arunca puţin câte puţin
mai înalt, până i-a ajuns în suflet.
S-au antrenat o vreme împreună,
pe ea o dureau coapsele de la sărit
iar pe el – buzele de atâta vorbit.
Dar au continuat să se antreneze.
Cu râvnă, cu spor,
cu lacrimi, cu dor.
Într-o zi, ea a sărit atât de sus
încât nu a mai căzut înapoi.
El a continuat să meargă pe jos,
câştigând numeroase campionate de mers pe jos
spre niciunde.

lovez | narez
joi
14 comentarii

ping-pong-ul aşa-ziselor iubiri

loveşte-mi inima

 

.                                                 cu putere

 

vei primi înapoi

 

.                                                          doar tăcere

 

plasează-mi în suflet

 

.                                                             o vorbă bună

 

ţi se va întoarce

 

.                                                  să te binedispună

observez
miercuri
5 comentarii

puterea celor doua cuvinte

tu cazi
în timp ce cazi, te uiţi la tine
cum cazi şi spui cad

o spui frumos, în cădere
numărând secundele rămase
până când n-o să mai cazi

tu cazi, cum doar patinatoarele
ştiu să cadă, lovindu-se de gheaţa
care le-a aruncat acolo, sus

cazi, şi în cădere te gândeşti cad;
eşti atât de fascinată de faptul că tu cazi
încât uiţi faptul că nu se cade să cazi

cazi fără nicio grijă,
cazi cu zâmbetul pe buze,
cazi în jos şi asta pare să te amuze

dar ştii că sînt suficiente două cuvinte
de-ale mele, ca să te întorci în aer
cu picioarele în sus, mâinile arcuite spre pământ
şi să nu mai cazi, ci să zbori

tu zbori
în timp ce zbori, te uiţi la tine
cum zbori şi spui zbor

o spui frumos, în cadere

lovez
luni
6 comentarii

tot fiică-mii

scaunul tău are patru picioare
e un scaun mic, eu îţi dau de mâncare
mă priveşti atât de atentă, dar nu mă vezi
de crezut însă, înghiţi cu poftă ce-ţi dau să crezi

scaunul tău, să ştii, a rămas cu trei picioare
te jucai în weekend cu văr’tu mai mare
de-a doctorul, cel puţin aşa mi-ai zis
şi din joacă, nu ştiu cum, un picior i-aţi ucis

scaunul are acum doar două picioare
e un scaun trist, aproape că doare
ai plecat de ceva vreme la facultate
da, cred că o să-l mut în camera din spate

scaunul are acum un singur picior,
eu am împlinit vârsta aia de îmi e dor
e un scaun de bar, pe care doar te-ai urcat
şi, ce să vezi, tipeso, ai şi agăţat un băiat

scaunul tău nu mai are picioare
e un prosop, pe care, întinsă la soare
un el, acelaşi, sau poate unul mai curajos
ascultă vrăjit tot ce te-am învăţat mai frumos

lovez | narez | reflectez
sâmbătă
8 comentarii

sms66

într-o zi vei fi atât de înaltă că n-o să mai vrei să zbori/ o să fie atât de firesc să umbli cu capul în nori/ vei fi prima care află că-s zori/ şi îţi vei prinde în păr, în loc de agrafe, cocori/

lovez | smsez
joi
10 comentarii

eminescului

părul, unghiile şi nisipul
când rămâne mic, şi slipul
perele, sânii, kilometrajul maşinii
soarele, cămilele şi beduinii
orarul aprozarului din stradă
oh-urile, ah-urile dintr-o serenadă
valurile, oh, valurile
cum bat ele malurile, ah, malurile
vântul, pală după pală
fumurile trase-n buda de la şcoală
gândurile adunându-se într-un ghem
cuţitul întinzând pe pâine gem,
toate măsoara timpul care trece
pân-o s-ajung şi eu nemuritor şi rece

reflectez
miercuri
7 comentarii

the ex song

am crezut că mi te potriveşti mai bine
decât rochia pe care o aveam pe mine
în ziua când marele păcat
de a ne întâlni – s-a întâmplat

bărbaţii trec, sufletul meu
rămâne singur mereu
în ziua când nu vor mai fi alţi bărbaţi
mă voi întoarce la tine
aşteaptă-mă, o să fie bine

am crezut că ştiu exact ce e amorul
dar n-am făcut decât să îl confund
pe cel de-acum cu următorul

cad de sus iubirile, se sinucid discret
spărgându-şi capul de concret
tot ce mi-a mai rămas mie să sper
e că iubirea noastră nu a locuit la parter

am crezut ca fericirea durează cât îmi zâmbeşti
dar acum am înţeles că
abia incepe de când nu mai eşti

lovez
marți
15 comentarii

siguranţă de sssine

eu nu ştiu mult sau puţin
ştiu tot
eu nu poate sau mai vedem
eu pot

până la tine nu urc sau cobor
ci merg
secundele trecute nu le uit, nu le memorez
ci le şterg

eu nu chem, nici nu strig;
eu aştept
nu pe spate, nu în fotoliu,
ci drept

eu nu văd sau aud
eu ştiu
dar oare te iubesc sau nu?
hm… ce hazliu.

lovez | reflectez
luni
16 comentarii

taraba de zâmbete

aveeeeem zâmbet de mascul
zâmbetul leneş de om sătul,
zâmbet sincer, zâmbet din colţul gurii,
zâmbetul scut, ridicat în faţa urii
avem zâmbet tâmp,
de femeie rubensiană întinsă pe câmp
aveeeem zâmbet din acela politicos,
dar şi zâmbetul de după, atât de frumos,
avem zâmbet cu gust de dulceaţa de nuci
zâmbetul fugitiv, de să-l vezi nu apuci,
zâmbet versat de seară, sau moale, de dimineaţă
zâmbetul la gândul că puteam fi o tipă creaţă
avem şi zâmbetul subtil
de necopil
zâmbetul albastru,
zâmbetul strălucitor, de astru,
aveeeeeem zâmbetul acadea care ţi se topeşte pe buze
zâmbetul confuz însoţit de gesturi confuze
zâmbetul că ştiu ce ai pe sub bluză,
zâmbetul lipicios şi cleios, ca o scuză
şi mai am pe-aici pe undeva, prin spate,
ceva rar – zâmbetul de mâine
când o să mă întind să dorm definitiv, ca untul pe pâine

advertizez | parafrazez
sâmbătă
16 comentarii

înţeleg

de ce nu vii, de ce nu vii
să facem repede patru copii
de ce nu vii, de ce nu vii
să-ţi suflu în ureche ce nu ştii
de ce nu vii, de ce nu vii
să ne iubim în feluri mii
de ce nu vii, de ce nu vii
să ne diluam în varii aporii
de ce nu vii, de ce nu vii
să facem munţii-dealuri, şi apoi câmpii
de ce nu vii, de ce nu vii
de ce nu vii, prea bine ştiu, vai-vai
nu vii de frică c-o să vrei să stai

chestionez | lovez | reflectez
vineri
14 comentarii

a doua oară

când te-am văzut prima oară
aveai părul prins într-o doară
zâmbeai
când te-am revăzut, mai apoi
părul desfăcut îți mângâia umerii goi

prima oara, hmmm, când te-am aruncat către stele
față de tine, ele erau doar puțin mai grele
gemeai
a doua oară, abia am reușit să te cobor
din al nouălea cer, pe covor

prima oară, oh, prima oară
era o jumatate de lună afară
traversai
peste înc-o jumatate de lună, venit-ai iar
maree sărată ce-mi umple țărmul de har

în prima dată când te-am avut
mi-ai zis numele în felul tău mut
erai moale
a doua oară mi l-ai repetat întruna
până l-a învățat pe de rost, de pe cer, luna.

lovez
marți
5 comentarii

muzei mele, s.

iei tot ce ţi se întâmplă
şi îl duci la tâmplă
iei sclipirile mele stelare
îmi iei din piele şi apă şi sare
şi ochii mi-i iei şi mi-i dori
aruncându-i în lumina din zori

iei din mine tot ce ţii minte
şi-l striveşti între patru cuvinte
iei privirile mele alunecate în gol
îmi iei picioarele adânc înfipte în sol
şi buzele mi le iei şi le faci
ale corpului tău habotnici ortaci

iei alene tot ce va fi
şi-l faci o poveste pentru copii
iei balaurii, demonii mei
îi iei şi-i prefaci în idei
pui în palmă golu-mi rotund din stomac
şi-l modelezi în versul pe care-o sa-l fac

lovez | observez
vineri
7 comentarii

douazeci de ani. iubirea

iubirea ta miroase a rufe proaspăt spălate,
a foaie de carte cu pagini imaculate;
iubirea ta are gust de dulceaţă de trandafiri
şi de foarte, foarte puţine alte iubiri

cuptorul pulpelor tale e aproape neutilizat
în a coace pâinea palmelor vreunui bărbat,
buzele tale învaţă acum să citească, să scrie
poate vor debuta pe corpu-mi cu prima lor poezie

sânii tai necântariţi încă în prea multe palme
grei şi tăcuţi îşi sprijină-n piept moliciunile calme
ochii tăi de ţigancă aleargă atât de frumos
deşi, doar ce-au descoperit mersul pe jos

sa imi inmoi tamplele intre umerii tăi imi vine
si sa te aud vorbind – o faci mai frumos decat mine

lovez | observez
joi
7 comentarii

nuul din mine

nu te iubesc
decât joile
nu te mângâi eu
te mângâie ploile

nu te mai vreau
decât goală
nu pot să cred
ca eşti normală

nu mă exciţi
cu privirea
nu cred că ştii
ce-i fericirea

nu ştiu cine eşti
decât dacă
pe nuul din mine
îl faci să tacă

lovez | nu aberez
marți
4 comentarii

acest poem e ca o ploaie rapidă de vară

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
. , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
. , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

plouă. semne ? de punctuaţie cad !! abrupt
ca un -) tunet.
fulgere luminează bolta cunoaşterii
fără sunet
cuvintele ies din mine şi se întind ca rimele
după ploaie
emoţiile se ridică precum aburul
din zăvoaie
soarele versului de final
zâmbeşte ca un hamal
care gata, boss, a terminat treaba
cărând secunde, aşa, pe degeaba.

aberez
luni
2 comentarii