nu te iubesc
decât joile
nu te mângâi eu
te mângâie ploile
nu te mai vreau
decât goală
nu pot să cred
ca eşti normală
nu mă exciţi
cu privirea
nu cred că ştii
ce-i fericirea
nu ştiu cine eşti
decât dacă
pe nuul din mine
îl faci să tacă
nu te iubesc
decât joile
nu te mângâi eu
te mângâie ploile
nu te mai vreau
decât goală
nu pot să cred
ca eşti normală
nu mă exciţi
cu privirea
nu cred că ştii
ce-i fericirea
nu ştiu cine eşti
decât dacă
pe nuul din mine
îl faci să tacă
superb poem:D
nan 🙁
O dubla negatie
Din fericire
Se transforma in afirmatie,
Ce norocire
(Nenorocire fara negatie)!
Nu mai stiu ce e nefericirea,
Nu te excit cu neprivirea
Nu il fac pe nuul din tine sa taca,
Ci i-l dau pe nuul meu indata
Sa ii tina de urat
Cat noi ne dauim, de gat!
Da?
” nu pot sa cred ca esti normala”, ???