puterea celor doua cuvinte

tu cazi
în timp ce cazi, te uiţi la tine
cum cazi şi spui cad

o spui frumos, în cădere
numărând secundele rămase
până când n-o să mai cazi

tu cazi, cum doar patinatoarele
ştiu să cadă, lovindu-se de gheaţa
care le-a aruncat acolo, sus

cazi, şi în cădere te gândeşti cad;
eşti atât de fascinată de faptul că tu cazi
încât uiţi faptul că nu se cade să cazi

cazi fără nicio grijă,
cazi cu zâmbetul pe buze,
cazi în jos şi asta pare să te amuze

dar ştii că sînt suficiente două cuvinte
de-ale mele, ca să te întorci în aer
cu picioarele în sus, mâinile arcuite spre pământ
şi să nu mai cazi, ci să zbori

tu zbori
în timp ce zbori, te uiţi la tine
cum zbori şi spui zbor

o spui frumos, în cadere

Comentarii

eu uit faptul ce nu se cade sa razi cand cazi !

cand priveste doar la sine omul cade…dragostea celorlalti il salveaza intotdeauna…multumim iv cel naiv pentru curatenie de inima si simplitate…

in care nu exista loc
si nici temporalitate
este un loc,
cum sa-ti zic?
foarte frumos,
cele doua cuvinte
atit de ciudate
si intristate
de uzura
nu trebuiesc
rostite
se inteleg
doar privindu-ne in ochi
zborul, risul si caderea,
dispar si ele
ne ridicam spre cer,
gindurile ni se-ntilnesc
doar privindu-ne in ochi
sper sa-l vizitam
intr-o zi impreuna, cind
t. i…c si tac,
se vor ridica
din tot ce este pamintesc

Tipa cade fara nici o grija de la orice inaltime,/
Mereu e prinsa-n brate de un tip din multime. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *