anti-romanţa tipului fermecător care sînt

nu mai vreau să fiu fermecator
să-mi vând zâmbetele tuturor
pe-un alt zâmbet, pe o ţigară de după
pe o tandreţe strecurată în supă

nu mai vreau să fiu fermecător
de azi, corpul meu nu mai e de vânzare
gata cu nopţi pline de îndoielnic amor
bâjbâind întunericul după o dragoste mare

nu mai vreau să fiu fermecător
vreau să pot scuipa pe stradă
toată neliniştea că s-ar putea să mor
până să întâlnesc vreo albă de zăpadă

nu mai vreau să fiu fermecător
tăiaţi plasa de siguranţă a privirilor voastre
lăsaţi-mă să cad, să mă lovesc, să mor
să-mi strivesc tâmpla de frunze, de pleoape, de astre.

Comentarii

de astre da,
te invitam la dante acasa
in hipersfera lui
cu lumea-n sus in jos
dar de asfalt nu te lisam;)
pas du tout, deloc..

la strivirea tamplei de-un astru
poate te intorci pe-un cal maiastru…
la strivirea tamplei de soapte
o sa-ti vina ideei fantastice pentru la noapte…
la strivirea tamplei de frunze
tot fondul de mediu-ti va aduce acuze…
deci…ramai tu,editie speciala

simbata
dis de diminieata,

vre-o pisica te-a zgiriat?
ca sa te-enervezi asa
pe propria-ti
personalitate?
chiar daca-ai
scuipa pe jos
pentru citiva,
tot acelasi farmec
ai avea…
(ba poate chiar si mai mult 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *