Poezie

de când ai plecat
jumătate de pat a rămas goală
încerc eu s-o umplu cu mine
dar pur şi simplu e prea mult pat

ce-aş putea face cu jumătate de pat?

aş putea să cresc nurci sau hermeline
să mă îmbrace noaptea în atingeri fine
lalele mici, din alea de apartament
aş cultiva, dar cred că sînt cam exigent

e totuşi doar o jumătate de pat

s-o tai cu drujba, ca un pădurar începător
şi s-o arunc dracului, afar’ din dormitor?
sau poate-ar trebui s-aştept până vei fi celebră
s-o pot expune alături de inscripţia funebră:

aici a dormit şi a iubit o vreme

să construiesc din praf şi scame un circuit
de karting pentru acarieni – m-am mai gândit
dar deocamdată pe jumătea ta de pat
mă trezesc eu când dorm mai agitat.

de fiecare dată când cunosc o femeie
simt că îmi scapă ceva

o dată e vocea pe care o aud prima oară
la a treia întâlnire
altă dată e părul pe care îl observ doar
când îmi intră în ochi sau în gură

se mai intamplă să aflu prea târziu
că detestă ploaia – cred că ar trebui
să plouă mai des
şi mai ales

deunăzi am aflat despre o tipă
pe care o ştiu de ani de zile că mă iubea de ani de zile;
ani de zile, iar eu n-am observat
şi nici prin cap nu mi-a trecut – ce păcat

deși îi cunoaştem exact toate valenţele
masa atomică, densitatea
reacţiile chimice cu celelalte elemente
capacitatea de a precipita lucrurile,
să ştii că, îndeajuns de ciudat
m-am uitat foarte atent în tabelul lui mendeleev
şi elementul iubirii noastre – noidoiu,
nu apare

dacă ar fi să extragem ceva radical
din iubirea noastră
ridicată la pătratul patului în care se petrece
ar fi chiar iubirea plus minus
tu plus minus
eu

timpurile lui a iubi nu sînt
trecut, prezent şi viitor;
am iubit este timpul plăcut
iubesc – timpul fervent
şi voi iubi – timpul arzător

demult, înainte să înveţe să vorbească,
literele se exprimau prin sunete
apoi, înce-încet, ele, literele
au ajuns cuvintele cuvintelor
cu fiecare literă-cuvant, cuvintele
fac propoziţii care să exprime starea lor de spirit;
de exemplu, scaun
îl ia pe s
îl ia pe c
pe a
pe u
pe n
şi face din ele ceva pe care să se aşeze
când e obosit;
astăzi, noi, oamenii, dumnezeii cuvintelor,
le luăm şi facem cu ele propoziţii
care să exprime ce simţim;
eu, de exemplu, îl iau pe tu, îl iau pe eu
şi îi scufund în mare cu ochii deschişi,
cine clipeşte primul
e aruncat la suprafaţă,
înapoi, în concret.

plouă
plouă cu rouă
plouă cu doi, cu şapte, cu nouă
plouă
plouă cu mâinile tale-amândouă
plouă acid, tăios, fără rimă
plouă cu lacrimi – roua genelor tale
în dimineţile care fac mai mult de două parale

plouă
hai să dăm ploaia pe din două
ia tu picăturile, iau eu aerul dintre ele
ia tu luna în palme, mă uit eu la stele

plouă
plouă cu tot ce ni se-ntamplă nouă
plouă delicios, cu mâncare de pisici
hai să ne lingem pe blană şi să aţipim aici