the ex song

am crezut că mi te potriveşti mai bine
decât rochia pe care o aveam pe mine
în ziua când marele păcat
de a ne întâlni – s-a întâmplat

bărbaţii trec, sufletul meu
rămâne singur mereu
în ziua când nu vor mai fi alţi bărbaţi
mă voi întoarce la tine
aşteaptă-mă, o să fie bine

am crezut că ştiu exact ce e amorul
dar n-am făcut decât să îl confund
pe cel de-acum cu următorul

cad de sus iubirile, se sinucid discret
spărgându-şi capul de concret
tot ce mi-a mai rămas mie să sper
e că iubirea noastră nu a locuit la parter

am crezut ca fericirea durează cât îmi zâmbeşti
dar acum am înţeles că
abia incepe de când nu mai eşti

lovez
marți
15 comentarii

Comentarii

coincidenta sau nu..
iubirile de la pater ajung la cer
in cazul unei temelii solide
nu vor parea nicicand perfide

caramida stransa de caramida
cei ce construiesc perfida constructie solida
cu liftul duc catre cer din temelie
sinucigasele iubiri cu jale… veselie
si aluneca-n cap si cad se sfarama
concidenta sau nu…ATENTIE SE DARAMA!!!

noi2 constructori buni de-am fi
zgarie-nori am construi
ne-am face planuri mii si mii
constructori buni de-am fi

intr-un mod foarte ciudat, exprimi de fiecare data perfect momentele vietii mele. Cel putin in ultimele sase luni. E doar o informatie, nu necesita follow-up.

Pentru că, totuși, lucrurile sunt din mai multe puncte de vedere, inclusiv din al meu (mai mult sau mai puțin însemnat, după adrese): dragă Gabriel, o construcție se dărâmă acolo unde omul nu știe clar ce vrea și când să se oprească, acolo unde celălalt începe să fie un pion care musai să joace cum i se cântă și el e mai mult de atât, acolo unde când celălalt strigă „doare!” tu îi spui „nu înțelegi”, chiar dacă ce va fi fost de înțeles s-a înțeles ș.a.m.d. Și, mai ales ceea ce bine crezusem că știi, ceea ce cu adevărat solid construiește fiecare e în interioru-i, afară lăsând fiecare ce, cât, cum și când vrea. O construcție în doi, trei, câți vrei? Cel mai aproape imposibil lucru înainte de a cunoaște până la capăt, de a asculta, de a trăi lacrima altuia. Vorbe-n vânt, nu?

Scuză-mă Iv, nici cea mai mică intenție de a-ți transforma spațiul, de altfel, odihnitor, într-un „joc” de „reglăm conturi”. Aș fi preferat să tac.
Altfel, haideți, afară e frumos, mergem cu toții la una, două etc. beri :))
Cele bune.

Totuși, pentru o cât mai completă sinceritate, nu, nu mi-a fost pe de-a-ntregul odihnitor :)). Să fii cu faină inspirație.

Pe afara picaturile sunt calde
iar din „Jocuri” , „Reglari” ..faci balade

o constructie trebuie sustinuta,
sa nu se darame, mereu intretinuta!
nu pleci cu pasul ca te opresti
ci crezi! crezi cu tarie ca izbavesti!
Oferi garantie!
De pe masa pionii dispar
numai un rege si o regina apar
si danseaza pe muzica divina
nu de pioni ci a celor fara de vina!
Daca faci sa doara- te opresti si te delegi
sa o pansezi si sa te-ntelegi!
Solid de vrei sa construiesti
nu in tine, ci-n celalalat sa zamislesti
doar asa sa te oglindesti
ca la final ..doar sa zambesti!
Iar cu lacrimi de simti ca plangi
te asezi, te hodini si te strangi
dar apoi, te reinventezi , te repornesti
si-n drum musai pornesti!
Si cauti sa-l faci pe celalat cel mai bun
ca pe mine, ea ma face cel mai bun si mai nebun!

sa construiesc,
mie-mi place
sa gresesc!
cit timp iubirea,
vine de la sine,
este bine pentru mine…
daca trebuie muncit,
atunci sa se lase pacalit,
cine-o vrea…
viata este mult prea grea,
decit sa-mi pierd timpul
construind ceva,
prefer singur
sa calatoresc prin ea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *