ia tu clipele frumoase
în care păşeam pe nori,
iau eu zilele noroase
când puneam apă la flori
haide, ia tu epitetele
de ţi le puneam în piept
şi dă-mi mie ţipetele,
deşi ştii că-i cam nedrept
fie-a ta toată dulceaţa
cu care-ncepeam dimineaţa
mie dă-mi numai borcanele
în care păstram dramele
ia planurile roz de viitor
şi visele zurlii cu ochii-nchişi
eu o să iau vorbele de dor
şi mângâierile de la „nudişti”
ia suspinele alea stoarse
când reuşeam să te fascinez
şi rămân eu cu zambetele false
să-ncerc cumva să le reciclez