soarele şi luna

când eu te tot caut la ecuator,
tu eşti la poli istovită de amor
când eu sînt la statui la ora cinci
tu eşti acasă, te-nchei la opinci

cotrobăi internetul să te pot găsi
iar tu o arzi offline bine mersi
plutesc căutându-te, cu capu’-n nori
iar tu eşti pe pământ, te razi la subsiori

eu torturez fluturii să-mi spună unde eşti
tu stai în turnul de oţel şi sticlă, leneveşti
da-ţi zic io sigur – o dată ne vom întâlni
şi-atunci nu va mai fi nici noapte, da’ nici zi.

Comentarii

Acum ca zici, imi iese la iveala:
Daca-n harassment se-ascunde potriveala
Si ma gandesc asa, vulgar si mai pe fatza:
Daca hartuitul fuge de dulceatza?
Daca precum ai tai Soare si Luna,
Cei doi rateaza o partida buna? :))

Oricât ar fi Cerul de mare
Nu-i loc pentru Lună lângă Soare
Mai mult, ca să le enerveze
Creatorul a zis: "Să se eclipseze!"

Dacă tu eşti Luna în această ecuaţie,
Găseşte-ţi o stea stăpână pe situaţie,
Să te însoţească
Pe toată bolta cerească.

Dacă ai decis să fii Soare
Gândeşte-te! Străluceşti prea tare
Şi e practic imposibil
Să-ţi stea alături cineva vizibil.

nu stiu care-ti e draga,
(o fi ea papadia?)
vad ca te cam fenteaza,
schimba melodia.

gandesti fapte marete
sa-ncurci noaptea cu ziua,
pusei gand rau la fata,
ai deprins’o cu fuga!

Domnule Iv cel Naiv,
informativ:
va admir contemplativ,
cu sentiment efervescent,
fluorescent.

Iubitule, te-am tot aşteptat,
Aşa cum ne-a fost vorba, lângă copac.
Am stat acolo marţi,miercuri şi joi
Voi sta şi mâine, poimâine şi-n ziua de Apoi.
Până când? Până vei veni!
Tot uitându-mă la acel arbust
Mi-au ieşit două scorburi pe bust.
Le-am umplut cu veveriţe, flori de nu-mă-uita,
Cu frunze moarte si cu amintirea ta.
Am vrut să plec, dar nu m-am putut clinti!
Mi-au crescut, en attendant, câteva rădăcini.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *