Atlas, la maaasăăă, am auzit
o voce care părea cunoscută;
şi atunci lumea noastră pe care o
căra în spate s-a prabuşit cu zgomot surd,
spărgându-se în mii de lumi mici
în care sînt obligat să trăiesc
de când m-a înşelat cu muşchiulosul ăla.
iubita mea m-a inşelat cu omul care ducea lumea noastră în spate
6 comentarii
Comentarii
Acum nu mă mai hrănesc decît cu firimiturile de la masa lui Cronos,
şi oricît de tare aş da muzica se aude mereu rînjetul de satisfacţie a lui Zeus.
unde mai pui ca in tot Olimpul miroase a varza calita…
din fericire ţţţţţţrrrrr telefonul m-a salvat
din situaţia asta fără ieşire:
m-a sunat Afrodita să mă roage
să trec cînd vin acasă pe la magazinul din colţ.
avea nevoie de scorţişoară şi vanilie
pentru prajitura cu mere.
când să intru, dau de Hefaistos care tot meșterea la Pegas-ul ăla al lui…
după ce în sfîrşit a catadicsit să mă bage în seamă, am început să-i povestesc pe îndelete de ce eram nervos şi că trebuia să mă ajute să mă răzbun pe ticălosul de Atlas.
m-a întrerupt plictisit şi mi-a trîntit în braţe tolba cu săgeţi a lui Cupidon. acum o caut pe aia pe care e încrustat numele iubitei mele… pentru că trebuie ascuţită!
pe mine mă trădează
propria-mi voință.
mereu se înhăitează cu făpturile nomade
ce ochii vor să-mi fure.
doar gândul mi-este liber,
însă pe el,
îl trădez eu ,
mereu întoarsă și sucită,
diagonală spintecată-n ochii verzi …