păpădia şi amica ei, zoreaua, cum stăteau ele două,
le veni o idee – fată, ce-ar fi să mergem la zoo?
însă ajunse-acolo, încă de la intrare
fură cât pe-aci să fie călcate în picioare,
aşa că micuţele de ele, debusolate, naive şi frivole,
se-adapostiră-n cuşcă unui elefant care halea fasole;
Poezie
un fluture cu imprimeu floral
cam aiurit şi supraponderal
ce răspundea la numele gilbert
făcu el ce făcu şi se pierdu-n deşert
norocu-i scoase-n cale o cămilă cu freză aurie
el profită şi o-ntrebă naiv – „scuzaţi… o florărie?”
din număratul paşilor, un pic cam deranjată
cămila îi răspunse destul de îmbufnată;
fluturele gilbert porni greoi în direcţia indicată
şi-n faţa unui cactus ajunse, cu fruntea asudată;
însă, ce crunt spectacol pentru privirea-i istovită
căci singura floare de cactus era proaspăt ofilită;
se prăvali-n nisip, căzu de pe picioare
murind îmbălsămat de razele de soare;
cactusul mormai – ia uite, ai naibii fluturi beţivani,
aştia nu ştiu c-avem deschis doar o data la 50 de ani?
sînt peştisorul care se strecoară din năvod,
firul de iarbă scăpat de al lăcustelor exod
zâmbetul ce cu greu reuşeste să se strecoare
printre zecile de feţe sumbre la o-nmormântare
sînt sentimentul de adâncă libertate
al filozofului ce zice o banalitate
sînt, nici mai mult, nici mai puţin decât firul de nisip
pe care pinguinul Alfred cu mirare l-a găsit în slip
sînt singura imagine c-un vânticel de vară
pe care cârtiţa o urmăreşte în drumul către-afară
sînt absoluta linişte a firelor de cicoare
cu care se-ofilesc şi mor, împachetate-n soare
sînt norocos şi rar, de neasemuit
de fiecare dată când mă simt aşa iubit.
Rareori ai senzaţia că un rol i se potriveşte cuiva perfect/ aşa că pentru gran torino, domnului clint eastwood – doar respect//
poate-o fi fost de la atâta soare
de la o clipă de defocusare
un side effect cauzat de deshidratare
sau, cine ştie, de la liniştea asurzitoare,
dar cactusului i se făcu brusc de-nsurătoare;
pusese ochii pe o fată frumuşică foc,
morgana – îi zicea, de ea se-ndrăgosti pe loc
relaţia-ncepu să meargă, se văzură o vreme zi de zi
dar – să vezi şi să nu crezi, când să facă nunta – ea lipsi;
dacă sînteti legaţi de fotbal sau nu prea,
dacă îl ştiţi sau nu pe eric cantona –
e pictor, fotbalist, actor şi-n general un tip coleric,
oricum merită s’aruncaţi un ochi pe looking for eric
dacă aş avea un pic de timp
aş urca pe muntele olimp
aş citi vreo câteva din carţile
de le cumpăr pe toate parţile
aş mai scrie pe-o hartie
cea mai faină poezie
dacă aş avea măcar un strop de timp
aş mai inventa un anotimp
aş pleca de’ndată tocmai în peloponez
un soi de Lavandula angustfolia să studiez,
aş slăbi vreo patru kile
în maxim vreo şapte zile
dacă aş avea măcar firimituri de timp
aş mai urca o dată pe muntele olimp
aş scăpa de lenea-mi planetară
şi-aş ieşi s-alerg în fiecare seară
aş surprinde-o pe iubită-mea la fiecare pas
până aş lăsa-o totalmente fără glas
dar of of of of ce păcat
că sînt un tip atât de ocupat;
în jur – nici urmă de răcoare,
îndelung bătut în cap de soare
setea vrând să şi-o potolească
cocoaşa de apă prinse s-o golească;
dar cum era clocită, săracul dromader
îşi zise cu obidă – no, tre’ să-mi iau un frigider;
ceva mai light, simpluţ, poetic şi frumos, mă rog…/ doar pentru suflete candide – The Cave of the Yellow Dog//
la loz în plic,
ce mă oftic,
iar am pierdut
ce n-am avut;
de-acu’nainte,
pe cele sfinte
n-o să mai joc,
că n-am noroc;
de-acuma, zău
pe numele tău
le iau, şi de pierzi
tu ai tot ochii verzi;
la loz în plic
de pierzi, nu-i nimic
ţie-ţi convine –
mă ai pe mine.
stăteam la coadă/ la o ocheadă/ şi când în faţă m-am proptit/ dînsa – tocmai a clipit//
la sugestiile unor cititori, talentata păpădie/a intrat – deşi nu i-a fost uşor – la actorie/ dar de la repetiţii se ceru afară domnişoara/ căci trebuia s-o joace chiar pe scarlett o’hara//
una din cele mai pline de haz cărţi scrise prin românia/ e simion liftnicul lui petru cimpooeşu, într-o colecţie mişto, la editura compania//
o sperietoare,
paznic de ogoare
fu pusă sub acuzare
de-o cioară atotcunoscătoare;
cică într-o noapte
auzind ea şoapte
o prinsese-n fapte
cum fura porumbu-n lapte;
în prezenţa tuturor
tribunalul de ogor
se-ntâlneşte de urgenţă
să judece cu intransigenţă
iată, sunt cu toţii-aici –
viezurele, trei arici
bursucul, un licurici,
doua prepeliţe mici;
hârciogul – analfabetul,
iepurele – inocentul
şoricimea şi şerpetul
întregesc completul;
bursucul e preşedinte
şi-ascultă cu luare-aminte
ale ciorii lungi cuvinte;
hm… e cinstită sau ne minte?
afarrrră errrraaaa lunnnăăă plinăăă
ammmm văzzzzut-ooo înnnn grădinnnăăă
cărrrrrând c-oooo saccccoşă plinnăăă
porrummmbul pânnnn’ la maşinnnnăăă
văăă spunnn – eee oooo stratteegggiiee
căăă omenirrrrreaaaa săăăă fieeee
păăăcalitttăăă într-o vesssseliiieeee
căăă noi ciorrrileee furrrrăăăm cu lacomiieeee
păi, halaaallll agrrriculturrrăăă
ele păăăzesssc, ele furrrrăăă
un trrruucajjj de anverggurrrăăă
ne-am săturat de imposturrrăăă;
încheindu-şi pledoaria
începu euforia –
toate ciorile din sală
cârâind cu repezeală;
sub această presiune
chiar că nu se poate spune
cum că tribunalu’n funcţiune
ar fi procedat cu-nţelepciune;
dar, asta e, pedeapsa-i clară
şi se hotărăşte dară
unanim, de către-ntreg popor –
sperietoarea va rămâne-ntr-un picior
ca să-i mai taie-un pic din zel
să nu mai poată să mişte de fel;
mda… se pare că totul se sfârşise
sperietoarea rămase mută, cu braţele întinse.
zburând cu avionul din la paz până în nagasaki/ m-aş uita-n continuu la filmele lui aki kaurismaki//
iubita mea gazelă/ ţi-aş scrie o nuvelă/ însă ar fi o chestie cam nefirească -/ căci cine-a mai văzut gazele să citească//
în caz că, cine ştie, vi se cam făcuse dor/ ei bine, păpădia a intrat la conservator/ dar of! silfida de ea ieşi imediat/ că era la clasa instrumente de suflat//
sunt oameni care, din păcate, citit-au Vonnegut,
ultimele apariţii, astea overrated şi nu prea le-a plăcut;
dar înainte de a-l respinge atâta de spontan
vă rog eu mult, citiţi Sirenele de pe Titan;
doi melci de gradină
setoşi de adrenalină
începură să viseze
uliţa s-o traverseze
însă până să coboare
pe tulpina de cicoare
cele doua suflete-ndrazneţe
muriră de bătrâneţe
o dimineaţă ce părea promiţătoare
cele o sută şaizeci şi trei raze de soare
ce hoinărit-au libere pe străzi
în prea-frumoasă zi de astăzi,
trei viziuni de-o frumuseţe rară
dându-mi la schimb o cafeluţ-amară
câteva zâmbete născute prematur,
intenţiile bune, preţios tezaur,
mi-au luat şi prânzul, ai naibii hămesiţi
dându-mi la schimb nişte cartofi prăjiţi;
am în mine o revolt-adâncă
că astăzi mi-au furat ăştia tot, tot,
şi practic cf. contractului de muncă
nici să îi dau în judecată nu prea pot;
