Poezie

– din episodul anterior –

inspirată de al doctorului Lloyd nutriţionism oniric
Ala, frumoasa, fu străbătută de un puseu liric;
îi ceru lui Todd, infirmierul său, pix şi hârtie
şi, zâmbind ca pentru sine, se apucă să scrie;

– episodul 4 –

Aseară, înainte de culcare, nimic nu am mâncat
şi totuşi, fără să te ştiu, pe tine te-am visat.
doar când fu să semneze o încercă şovaiala
însă dup-o clipă de gândire, scrise simplu, Ala;

Todd, care începuse o partidă de dame
cu mr. Kimmik, creator de palindroame
se văzu nevoit să o-ntrerupă la jumate
auzindu-şi numele strigat cu fermitate;

era o tipă răpitoare, îi mai şopti mr. kimmik
întorcându-şi mustaţa cu un aer academic,
dar Todd nu prinse jocul, pentru el era o corvoadă
să descifreze vorbele invers decât de la cap la coadă

– doamnă Ala, la ordinele dumneavoastră, m-aţi chemat;
– aşa e, Todd, astăzi de dimineaţă, mai ştii? am remarcat
un tânăr domn mai tuciuriu ca tine, cu zâmbetul îndurerat;
ei bine, făr’a fi văzut, hârtia asta să ajungă chiar la el pe pat.

empaticul Todd nici c-avu nevoie de altă clarificare
preluă hârtia şi plecă pe dată, fără vreo amânare;
ajunse fără-ncurcături, la patul draguţului M’bik
(căci aşa se numea balerinul nostru ce suferea amarnic)

dar ce să vezi, în patul în care M’bik trebuia să fie –
nici ţipenie, aşa că Todd lăsă discret acea-hârtie;
şi dispăru pâş-pâş, pe vârfuri din salon
la timp ca să n-audă vocea de bariton

– ho, ho, ho, pe toţi dracii, frumoasă-ntâmpinare
hei! soră, infirmieri, în spitalul ăsta e ceva de mâncare?
şi burduhănosul Ruff se aşeză pe pat, cu fundul, din prostie,
mă tem că aţi ghicit, of of… fix pe bucata de hârtie.