un fluture cu imprimeu floral
cam aiurit şi supraponderal
ce răspundea la numele gilbert
făcu el ce făcu şi se pierdu-n deşert
norocu-i scoase-n cale o cămilă cu freză aurie
el profită şi o-ntrebă naiv – „scuzaţi… o florărie?”
din număratul paşilor, un pic cam deranjată
cămila îi răspunse destul de îmbufnată;
fluturele gilbert porni greoi în direcţia indicată
şi-n faţa unui cactus ajunse, cu fruntea asudată;
însă, ce crunt spectacol pentru privirea-i istovită
căci singura floare de cactus era proaspăt ofilită;
se prăvali-n nisip, căzu de pe picioare
murind îmbălsămat de razele de soare;
cactusul mormai – ia uite, ai naibii fluturi beţivani,
aştia nu ştiu c-avem deschis doar o data la 50 de ani?
8 comentarii